Recomandare – musai!
Gen: Horror, Supranatural, Thriller
Regie: Na Hong-jin
Distribuție: Kwak Do-won, Hwang Jung-min, Chun Woo-hee
Durată: 2 h. 36 min.
Rating IMDB: 7.5
Despre: Jong Goo este un polițist într-o zonă rurală din Coreea de Sud. El locuiește alături de familia sa într-un sătuleț, unde de curând au început un șir de crime bizare. Toți criminalii erau găsiți în stare de fugă disociativă (fugue state), la locul crimei, lângă victime – de obicei familia lor, acoperiți de diverse bube și erupții ale pielii. Neștiind cărui lucru să atribuie aceste crime, polițiștii și sătenii încep să speculeze, fiecare venind cu câte o versiune proprie. Unii zic că ar fi din cauza unor ciuperci halucinogene, cu toate că majoritatea indică un turist japonez, sosit de curând în sat, ca fiind responsabil de aceste atrocități. Ba o femeie zice că acesta ar fi o fantomă care dorește să le sugă sângele. Jong Goo decide să investigheze cazul mai departe și devine astfel martor la o mulțime de evenimente bizare.
Rant: Am făcut-o și pe asta – m-am uitat la un film horror, eu care de obicei mă feresc de ele ca de apă sfântă, considerând această specie de film una de evitat. Și da, dacă acest film ar fi fost făcut de americani cu eternele lor jump scares, poate că nu aș fi dat doi bani pe el și era pus direct la lista de filme numai bune de aruncat la gunoi dar acest film a reușit să îmi întreacă așteptările, servind mind fuck după mind fuck, fiind o combinație bună de mister, psihologic, supranatural și horror. Plus faptul că venea recomandat ca un film foarte bun din mai multe părți nu a stricat la alegerea vizionării acestui film.
Nu știam prea multe despre regizor până la acest film. Am aflat că mai făcuse The Chaser și Yellow Sea, două filme foarte bune despre care o să vorbesc cu alte ocazii, dar acesta era prima sa tentativă în domeniul horror, un gen care, repet, nu îl agreez deloc. Și durata filmului poate să te sperie un pic, dar e complet justificabilă după ce îl termini de vizionat. Fiecare piesă din acest puzzle de film este așezată cu mare minuțiozitate, atent introdusă în poveste, o poveste ce evoluează constant. Nu prea există downtime sau părți din poveste care să fie de umplutură. Chestia e că și după ce ai terminat de văzut filmul, va trebui să faci un pas în spate pentru a vedea imaginea completă, așa de fucked up este finalul, un final care te lasă cu semne de întrebare și nu neapărat că ai ratat ceva detalii obscure, ci din simplul motiv că de multe ori, filmul este și o alegorie social teologică, la care nu te aștepți. Este unul dintre acele filme care se pretează la cel puțin încă o vizionare pentru a înțelege mai bine întreg contextul.
Ești introdus în acțiune încă de la bun început, cu Jong Goo întârziind la primul caz prezentat de film. Din acest punct de vedere, prima oră a filmului aduce foarte mult aminte de Memories of Murder, cu acei polițiști rurali semi-nătângi, și cazurile dubioase pe care trebuie să le investigheze. Dar apoi, Na schimbă complet tonalitatea filmului, trecând de la elementele investigative la un amestec complex de investigație polițistă, horror visceral, cea mai întunecată comedie neagră posibilă, piperat cu multe metafore teologice și comentariu social.
Filmul șchioapătă foarte puțin în al doilea act, atunci când sunt introduse elemente religioase, reprezentate de șamanul angajat de familie pentru a o exorciza pe fetița lui Jung Goo, bănuită de posesie din partea unui spirit malefic. Cu toate astea, toate aceste elemente sunt esențiale pentru punerea în scenă al celui de-al treilea act, un act care mereu pune audiența pe piste greșite, menținând suspansul la cote ridicate și ducându-ne spre un climax șocant și inevitabil.
No Comments