Recomandare – esențial!
Gen: Thriller, Neo-Noir, Crime
Regie: Bryan Singer
Distribuție: Stephen Baldwin, Gabriel Byrne, Benicio del Toro, Kevin Pollak, Chazz Palminteri, Kevin Spacey, Pete Postlethwaite
Durată: 1 h. 46 min.
Rating IMDB: 8.5
Despre: Roger „Verbal” Kint este unul dintre cei doar doi supraviețuitori ai unui masacru sângeros dintr-un port din Los Angeles, soldat cu 27 de morți și un vas făcut scrum. Suferind de o paralizie parțială și vizibil terorizat, el este interogat într-un birou de poliție de către detectivul Dave Kujan. Prin intermediul declarațiilor sale, Kint îi reconstituie polițistului întreaga poveste: cum a ajuns el, alături de alți patru infractori versați, să fie prins într-un păienjeniș de șantaj, crimă și manipulare orchestrat din umbră de o figură mitică a lumii interlope.
Rant: The Usual Suspects este o capodoperă absolută a genului neo-noir și o lecție magistrală despre cum se construiește un scenariu perfect. Chiar dacă la prima vedere filmul pornește de la o premisă aparent simplă — un interogatoriu de rutină și o serie de flashback-uri care încearcă să lumineze o anchetă —, pe parcursul celor două ore totul devine din ce în ce mai complex, dens și paranoic. Te trezești aruncat într-un labirint psihologic în care fiecare linie de dialog contează, iar fiecare detaliu aparent nesemnificativ din fundal se dovedește a fi o piesă crucială din puzzle.
Scenariul scris de Christopher McQuarrie este de o inteligență diabolică. Ritmul este drăcește de bine drămuit: filmul nu te lasă nicio secundă să răsufli, oferindu-ți întorsături de situație pe bandă rulantă și construind o tensiune sufocantă ce culminează cu cel mai tare, cel mai copleșitor și cel mai imitat plot-twist din istoria cinematografiei moderne. Este genul de final care te lasă cu gura căscată, îți dă peste cap tot ce credeai că ai înțeles în ultimele două ore și te obligă practic să reanalizezi fiecare scenă în minte, întrebându-te cum naiba de nu te-ai prins din prima.
Apoi, să vorbim despre distribuție, pentru că modul în care funcționează chimia dintre acești tipi este de-a dreptul senzațional. Gabriel Byrne (Keaton), Benicio del Toro (Fred Fenster — cu accentul și livrarea lui absolut memorabilă, aproape imposibil de înțeles), Stephen Baldwin (McManus) și Kevin Pollak (Hockney) formează o echipă de ticăloși fascinanți. Nu sunt niște eroi ușor de iubit, dar au o dinamică atât de organică încât e imposibil să nu-i urmărești cu sufletul la gură.
Însă cel care fură absolut toate scenele și livrează rolul carierei este Kevin Spacey. Interpretarea lui în pielea lui Verbal Kint — un mărunt pungaș șchiop, moale, timorat, care tremură din toate încheieturile în fața poliției — este o lecție pură de actorie. Modul în care își folosește vocea, privirea nesigură, gesticulația mizeră a mâinii paralizate și doza exactă de vulnerabilitate prefăcută e de o măiestrie rară. Oscarul primit de Spacey pentru acest rol a fost mai mult decât meritat; a fost o confirmare indiscutabilă a unui talent uriaș.
Peste toate astea planează, ca o umbră gigantică și terifiantă, figura lui Keyser Söze. Cât de genial este să construiești un antagonist fără ca el să apară fizic pe ecran (sau cel puțin fără să știi tu că apare) în 90% din film? Reușita regizorală a lui Bryan Singer stă tocmai în faptul că a transformat un simplu nume într-un mit urban, o legendă care inspiră groază pură prin simpla menționare într-o poveste spusă la gura sobei. Replicile despre Söze au devenit iconice, iar faimoasa „The greatest trick the Devil ever pulled was convincing the world he didn’t exist” rămâne una dintre cele mai tari fraze rostite vreodată pe peliculă.
În concluzie, The Usual Suspects nu este doar un film bun cu un final surprinzător; este un curs intensiv de structură narativă, un amestec perfect de suspans, dialoguri tăioase și joc actoricesc de clasă. Este un titlu de nota 10/10 pe care orice cinefil care se respectă trebuie să-l revadă din când în când, măcar pentru a savura din nou perfecțiunea acelei ultime scene pe stradă.
No Comments