Recomandare – esențial!
Gen: MCU, Super-eroi, Acțiune, S.F.
Regie: Anthony Russo și Joe Russo
Distribuție: Robert Downey Jr., Chris Hemsworth, Mark Ruffalo, Chris Evans, Scarlett Johansson, Benedict Cumberbatch, Don Cheadle, Tom Holland, Chadwick Boseman, Paul Bettany, Elizabeth Olsen, Anthony Mackie, Sebastian Stan, Danai Gurira, Letitia Wright, Dave Bautista, Pom Klementieff, Zoe Saldana, Josh Brolin, Chris Pratt
Durată: 2 h. 29 min.
Rating IMDB: 8.4
Despre: Thanos își face în sfârșit apariția pe Pământ în căutarea celor șase Infinity Stones, obiecte misterioase de o putere copleșitoare. El le caută pentru a-și îndeplini misiunea de a aduce echilibru în univers prin sacrificarea unei jumătăți din populația sa. Împotriva sa stau Tony Stark și echipa sa fracturată de Avengers, Gardienii Galaxiei, Doctor Strange, Thor, Black Panther și mai toți eroii familiari ai universului MCU. Între cele două tabere va avea loc o confruntare teribilă, miza fiind însăși soarta universului.
Rant: Mi-a fost foarte greu să mă apuc de scris această cronică pentru că nu găseam nicidecum începutul perfect. Așa de multe lucruri mi se învârteau în cap în legătură cu ce aș fi vrut să spun despre acest film fără să cad în capcana spoilerelor și să vă stric prima vizionare a ceea ce este, probabil, filmul care a reuşit să captureze cel mai fidel esența unei benzi desenate. Nu afirm aici că este cel mai bun film făcut vreodată, departe de mine gândul ăsta. Dar luat în ansamblul universului MCU, reușește să reunească firele narative din 18 filme spuse pe parcursul a 10 ani, și o face cu mult fler.
Frații Russo au reușit ceea ce părea aproape imposibil: au adunat aproape toți eroii din MCU și i-au adus în fața lui Thanos, care — după mai multe momente de tease în care înțelegeam că lucrurile vor fi grave — își face în sfârșit apariția. Și ce apariție! Pot spune cu mâna pe inimă că Thanos este cel mai bun villain produs de Marvel, depășindu-l chiar și pe favoritul tuturor, Loki.
Să le luăm însă pe rând. Thanos caută de zor niște pietre magice de a căror proveniență nu ne prea interesează; cert este că acestea există, iar dacă puterea lor este combinată, efectul va fi dezastruos pentru univers. Tot ce își dorește Titanul Nebun este să aducă un echilibru obținut prin eradicarea a jumătate din populație. El vine deja echipat cu Piatra Puterii obținută de pe Xandar, iar primul popas este — așa cum am văzut la finalul din Thor: Ragnarok — pe nava acestuia, unde Loki deținea Piatra Spațiului. În curând, lucrurile degenerează, iar eroii noștri din toate colțurile universului ajung să conlucreze pentru a-l opri.
Echipele de eroi sunt refăcute, iar deși inițial personalitățile lor intră în conflict, totul este pus deoparte când începe marea cafteală. Fiecare grup urmărește o piatră, însă Thanos nu lucrează singur (deși, la cât e de puternic, nici nu prea ar avea nevoie de ajutor). Lacheii săi, numiți sugestiv Copiii lui Thanos — Ebony Maw, Cull Obsidian, Proxima Midnight și Corvus Glaive (deși nu sunt numiți explicit în film) — sunt suficient de puternici cât să le creeze serioase bătăi de cap celor mai tari eroi.
Trecând la personaje, lui Marvel i-a ieșit de data asta un antagonist de excepție. Este puțin bizar cum, într-un film atât de aglomerat, Thanos nu doar că fură prim-planul și îi simți prezența în fiecare scenă, dar poate fi considerat cu ușurință personajul principal. Planul său este unul de care ar fi mândru doar un geniu nebun, iar pe el nu pare să îl deranjeze această etichetă. Simte, întocmai ca oricare alt psihopat cu tendințe de genocid, că este eroul propriei povești și că ceea ce face este pentru binele tuturor, fiind singurul dispus să acționeze. Mai mult, filmul explorează și relația cu Gamora, fiica sa adoptivă, pe care o iubește cum doar un părinte poate să își iubească copilul. Acest detaliu ne arată o latură emoțională neexplorată la alți villains de la Loki încoace. La final am rămas cu sentimentul că poate motivația lui nu e chiar nefondată, ajungând să îi înțeleg logica internă — lucru rar întâlnit în MCU.
Bineînțeles, Thanos nu este singurul cu un cuvânt greu de spus. Cum era de așteptat, nu toți eroii reușesc să iasă în evidență la fel de mult (grupul lui Steve Rogers simțindu-se puțin lăsat în plan secund), dar la final rămâi cu impresia că fiecare și-a avut locul său în poveste. Tony Stark strălucește ca de obicei, fiind unul dintre personajele cu cea mai vizibilă evoluție. Pe lângă tentativa de a duce o viață normală alături de Pepper Potts, își dezvoltă în continuare relația de mentorat cu Peter Parker. Dacă Tony este vocea speranței, Thor este manifestarea ei pură, având un rol crucial. Departe de eroul predispus la riscuri inutile din primul Avengers, Thor s-a maturizat și prezintă trăsăturile unui adevărat lider, chiar dacă este rege peste un popor fără țară. Ies la rampă și Bruce Banner (reîntors printre ai săi, dar cu mari probleme de reajustare), precum și Doctor Strange și Vision, ambii implicați direct în miză ca deținători ai Pietrelor Timpului și Minții. Cât despre Steve Rogers, acesta pare să fi renunțat la titulatura de Captain America odată cu intrarea în ilegalitate de la finalul din Civil War, adoptând o personalitate mult mai apropiată de personajul Nomad din benzile desenate. Același lucru este valabil și pentru Bucky, cunoscut acum în Wakanda drept White Wolf.
Un alt lucru extrem de curajos făcut de frații Russo este modul în care prezintă ambiția necruțătoare a lui Thanos față de oricine îi stă în cale. Această brutalitate este resimțită de la prima până la ultima scenă. Fie că vorbim despre sacrificiu nobil, tragedie fără sens sau crimă, totul este permis — exact ca în benzile desenate. Totuși, filmul nu devine opac sau apăsător: avem și umor bine dozat, care nu știrbește din seriozitatea mizei. Poantele sunt bine calibrate, principalii „vinovați” fiind Drax, Rocket, Spidey și, involuntar, Banner și Thor. Combinațiile neașteptate dintre eroi funcționează excelent.
Vizual, vorbim despre aceeași calitate înaltă impusă de Marvel. Deși există mici momente izolate cu mici discrepanțe de CGI, ele nu te scot din imersiune. Thanos este realizat excepțional, existând momente în care uiți că este un personaj generat pe calculator.
Singurul punct de luat în considerare este că filmul nu se pretează celor străini de universul MCU. Nu este sub nicio formă un punct de intrare în franciză, având în vedere încărcătura de personaje și fire narative acumulate de-a lungul anilor.
În rest, numai de bine. A reprezentat un film intens promovat care a livrat exact ce a promis — un lucru rar întâlnit în cinematografia actuală. Un monstru rar de film care m-a lăsat fără cuvinte la prima vizionare și cu un hype uriaș pentru continuarea sa!
No Comments