Recomandare – musai!
Gen: Animație, Comedie
Regie: John Rice, Albert Calleros
Distribuție: Mike Judge, Gary Cole, Nat Faxon, Chi McBride, Andrea Savage
Durată: 1 h. 27 min.
Rating IMDB: 7.2
Despre: Beavis și Butt-Head ajung în spațiu în urma unei serii de evenimente bizare, unde sunt înfulecați de o gaură neagră și trimiși înainte în viitor, din anii 90 până în realitatea contemporană. Aflați în căutarea eternă de a „și-o trage”, ei devin țintele Deep State-ului american, dar și a unei societăți care pare să îi refuze.
Rant: Mike Judge s-a făcut cunoscut lumii pentru King of the Hill, Office Space sau Idiocracy, dar prima producție care l-a pus cu adevărat pe harta numelor „de reținut” a fost hitul Beavis and Butt-Head, un serial despre doi adolescenți pierde-vară, care pe lângă aventurile lor în general stupide, nu făceau altceva decât să zacă pe canapea și să comenteze lucrurile văzute la televizor, în general clipurile muzicale date pe MTV. Mike Judge crea prin cei doi o oglindă ironică întocmai a audienței căruia îi era destinat serialul, dar cu toate astea, cei doi nătărăi au devenit icoanele unei generații întregi.
La două decenii distanță de perioada lor de glorie, iată-l pe Judge scoțând cele două personaje de la naftalină pentru o nouă aventură în lung-metraj. Din prima observăm o scădere în calitate comparativ cu prima tentativă de acest gen, Beavis and Butt-Head Do America, cel mai vizibil la capitolul grafică și animație. Iar dacă stilul de animație vi se pare oarecum familiar, studioul responsabil a fost același care a făcut, printre foarte multe altele, și Metalocalypse.
Pentru mine, întrebarea cea mai ardentă a fost: „Oare au rezistat cei doi timpului? Mai au același impact precum în acele vremuri?”. Urmărind filmul aș fi înclinat să zic că nu, cu toate că la nivel melancolic, o să fie mereu o plăcere pentru mine să le revăd năzbâtiile. Și asta pentru că cei doi sunt neschimbați, de fapt sunt în special concepuți pentru a nu învăța nici o lecție și a nu crește ca și caracter, iar noi, cei care am crescut cu cei doi pe ecranele televizoarelor, nu mai suntem aceeași. Sunt convins că toți vom simți diferit această detașare în mod diferit, pentru mine a fost umorul pueril, prăfuit, care nu mai sună la fel. Și apropo de învățat lecții, cred că filmul ar fi avut de beneficiat dacă înclina mai mult în direcția șocului cultural pe care îl resimt cei doi adolescenți excitați, odată ajunși din anii 90, în zilele noastre. Un prim exemplu este interpretarea complet eronată a sintagmei „privilegiile albilor”, lecție pe care aceștia o învață atunci când ajung din greșeală în mijlocului unui seminar de studii sociale. Dar din păcate, aceste observații sunt prea puține, creatorii alegând să meargă mai la sigur, cu glume despre Statul Secret, antifa și telefoane mobile. Surprinzător însă să vedem un mugur de conștiință din partea lui Beavis, care se îndrăgostește iremediabil de Siri, vocea aplicațiilor mobile.
Beavis and Butt-Head Do the Universe, capătă de la mine un musai din motive strict nostalgice, dar cred că mai cinstit ar fi un decent pentru cei nefamiliarizați cu cele două personaje. De-asemenea, nu cred că ar fi cel mai potrivit loc de acces în universul celor doi.
No Comments