Recomandare – merge cu popcorn!
Gen: Acțiune, Comedie Neagră
Regie: Hans Petter Moland
Distribuție: Liam Neeson, Tom Bateman, Tom Jackson, Emmy Rossum, Domenick Lombardozzi, Julia Jones, John Doman, Laura Dern Durată: 1 h. 59 min.
Rating IMDB: 6.2
Despre: După ce fiul său moare, aparent, din cauza unei supradoze de heroină, șoferul unui plug de zăpadă, Nils Coxman, începe să investigheze cauza morții băiatului său și să se răzbune pe cei care l-au omorât.
Rant: Cold Pursuit se află printre puținele remakes care le-au ieșit bine celor de la Hollywood. Filmul original – In Order of Disappearance, era regizat de același regizor, Hans Petter Moland, care semnează și acest film, fapt benefic lui Cold Pursuit pentru că el știe exact ce a vrut să spună (o poveste întunecată despre răzbunare, plină ochi cu umor negru și personaje memorabile) și mai ales știe cum a vrut să o spună. Se fac mici ajustări față de original, nu ne mai aflăm în Norvegia ci în stațiunea montană Kehoe, situată în apropierea orașului Denver, numele personajelor negative diferă iar gașca rivală nu mai este formată din sârbi ci din indieni, prilej de cu totul noi situații și glume, dar per ansamblu restul poveștii este destul de asemănător, păstrându-se chiar și micile inserturi cu cine moare.
Personajul principal, Nils Coxman – Dickman în original, în ambele filme numele său fiind subiect de glumă, este interpretat aici de un stoic și mult mai taciturn decât de obicei, Liam Neeson. Actorul a ajuns parcă să se interpreteze pe el, rolurile avute de la Taken încoace fiind aproape mereu similare, astfel încât el a ajuns sinonim cu un anumit gen de filme de acțiune, la fel cum era Charles Bronson pe vremuri. Fie că e tată, unchi sau bunic, el mereu are o rudă aflată în primejdie pe care trebuie să o salveze sau să o răzbune, așa că atunci când mergi la un film cu Liam Neeson, în mare parte știi le ce fel de film mergi.
Dar aici el este eclipsat parcă de o puzderie de personaje secundare, vorbărețe și colorate, care fac filmul să fie aproape unic în acest peisaj. Că vorbim de o discuție între doi polițiști, sau o idilă între doi gangsteri, sau de o bulgăreală înainte de a executa un contract, aceste personaje sunt complet atipice așteptărilor noastre, lor fiindu-le insuflată mai multă personalitate decât prevede norma.
Peste toate domnește un umor negru absolut, de cea mai bună calitate, vizibil atât în cele mai banale acțiuni intreprinse de personaje, cât și în desele sporovăieli din ele, lucru ce elevează filmul ducându-l foarte aproape de statul de musai.
No Comments