Recomandare – decent!
Gen: Comedie, Slice-of-Life
Studio: Telecom Animation Film
Nr. sezoane: 1
Nr. Episoade: 12
Durată episod: 23 min.
Statut: serie în desfășurare
Rating MyAnimeList: 7.52
Despre: Un băiat timid, pasionat de desenat, devine ținta unui grup de fete, în special a lui Hayase Nagatoro, care observându-i jena față de fete și desenele pe care le făcea, decide să îl tormenteze zilnic. Între cei doi se va înfiripa o prietenie ciudată, care le va schimba viața.
Rant: În caz că vă întrebați cu ce mai vin nou japonezii în materie de anime (mă rog, nu știu precis cât de nouă este chestia asta) ei bine stilul de teasing anime se pare că își creează încet, încet, propria nișă. Ce e teasing anime? Sunt acele seriale în care protagonistul (obligatoriu de sex masculin) este hărțuit, umilit, batjocorit până ce este redus la lacrimi (pentru că a plânge după ce ai fost numit virgin pervers pentru a 100-a oară este visul oricărui masochist).
Această serie a fost cât se poate de brutală din acest sens, daaaaaaaar dacă reușești să treci peste aceste momente cringe, descoperi un licăr de speranță în mormanul de tease-uri. Și din această cauză pot să spun că Don’t Toy with Me, Miss Nagatoro, a reușit să mă facă să o duc până la capăt și în cele ce urmează am să vă explic de ce.
Dar să începem cu premisa. Un Senpai retras, pentru că numele lui nu este divulgat pe parcursul acestui anime, cu toate că MAL îmi șoptește că îl cheamă Naoto Hachiouji, se retrage în biblioteca liniștită a școlii, pe care o consideră oaza lui de liniște și relaxare, unde nu trebuie să interacționeze cu nimeni și unde poate să își vadă de desenatul său, care așa cum urmează să aflăm, este pasiunea sa principală. Dar speranța sa la liniște moare repede deoarece la masa alăturată se află patru adolescente gălăgioase care doar bârfesc și vorbesc despre băieți în cel mai enervant mod posibil, astfel încât Senpai nu reușește să se concentreze asupra temelor sale. Îndrăznind să le zică să o lase mai domol, acesta le stârnește interesul în momentul în care, dând să plece, își scapă caietul cu desene, motiv pentru ca una dintre fete să i-l culeagă de pe jos, și să își bată joc de ce vede acolo. (Probabil că ar trebui să clarific doi termeni aici cu toate că cei care se obosesc să citească un review de anime, deja știu japoneza la un nivel de cele mai des întâlnite cuvinte. Senpai este un termen pe care l-ar adresa un elev să zicem din a 9-a, unui mai mare decât el, iar kouhai este exact inversul, un termen cu care tu, un elev din a 10-a te-ai adresa unuia din a 9-a, cu toate că cele doua cuvinte pot fi folosite cam în orice împrejurare de acest fel și nu se rezumă doar la școală).
Urmează cam vreo trei episoade de bullying crud, în care băiatul nu doar că izbucnește în lacrimi în fața fetei, dar își și dorește să nu mai meargă la școală niciodată. În curând, fata respectivă, titulara Nagatoro, începe să facă un hobby personal din tortura zilnică pe care i-o aplică băiatului, invadându-i și atelierul de artă, și necăjindu-l constant. Până aici, absolut nimic interesant, personal crezând că este un anime ce promovează bullyingul, fără a avea acele momente cathartice când bully-ul este pedepsit pentru faptele sale netrebnice. Probabil că mulți o se fi lăsat de anime până în acest punct și cred că ar fi o greșeală pentru că fără a ne da seama, Nagatoro începe să se schimbe, multe din prostiile ei i se întorc împotriva, ba mai mult, începe să devină geloasă și de-a dreptul posesivă/protectivă cu Senpaiul ei, în momentul în care prietenele ei decid să se lege de el. Iar ce la început pare bullying, începe să semene foarte mult cu acele gesturi copilărești de inabilitate de exprimare prin care am trecut cu toții, cum ar fi tragerea de păr sau trântirea ghiozdanului celui de care ne plăcea.
Pe final serialul devine wholesome și cred că merită să reziști cu el prin acele prime episoade de o calitate morală îndoielnică.
No Comments