Recomandare – musai!
Gen: Biografic, Sport, Dramă
Regie: James Mangold
Distribuție: Matt Damon, Christian Bale, Caitriona Balfe, Jon Bernthal, Tracy Letts, Josh Lucas, Noah Jupe, Remo Girone, Ray McKinnon
Durată: 2 h. 32 min.
Rating IMDB: 8.1
Despre: În urma unei tentative eșuate de cumpărare a firmei Ferrari de către gigantul Ford, afacere care a lăsat un gust amar tuturor celor implicați, Henry Ford II jură răzbunare și purcede a-și construi propria mașină de curse, recrutându-l pe talentatul Caroll Shelby și echipa sa, din care făcea parte și Ken Miles, un pilot și mecanic desăvârșit, dar bântuit de un comportament care nu se plia pe viziunea companiei Ford. Împreună, cei doi vor pune umărul la construirea super-mașinii Ford GT40, cu care urmau să conteste dominația italiană pe celebrul circuit francez Le Mans.
Rant: Știi că a început sezonul filmelor așa zise Oscar-bait, din momentul în care încep să apară filmele biografice pe diverse teme. Cu toate că am impresia că este cam forțată menționarea premiilor academiei în contextul lansării acestui film, salut existența acestui film, care vine să completeze vidul lăsat de Rush în domeniul filmelor biografice despre evenimente din lumea curselor de mașini (mă refer la cele serioase, de cea de la Daytona și NASCAR în general până și filmul ăsta râde).
Le Mans este pe bună dreptate considerată cea mai solicitantă cursă de mașini din lume. Desfășurată timp de 24 ore non-stop, piloții unei echipe alternează între ei pentru a conduce aceeași mașină timp de 24 de ore, luptându-se cu oboseala, circuitul complicat și – deseori – vremea instabilă.
Povestea de față ne prinde în timpul unei perioade clare de dominație a căluțului cabrat, Ferrari fiind de ani buni campioni incontestabili. Doar că în urma unor probleme financiare, Enzo Ferrari este gata să vândă compania iar Henry Ford II este gata să o cumpere, pentru a-și întineri imaginea bătrânească a firmei. În urma unor neînțelegeri afacerea pică – atunci când Enzo află că afacerea include și echipa de curse de care nu dorea să se despartă, iar podul dintre cele două companii pare ars iremediabil. Și pentru că Ford nu este un om care să sufere afronturi prea ușor, noua sa ambiția devine câștigarea cursei de la Le Mans. Intră în scenă Caroll Shelby, fost pilor excepțional, actualmente creator de mașini, cu un picior deja în legendă, fiind singurul american care câștigase Le Mans-ul vreodată. Alături de el și echipa lui, Ken Miles, un fost erou de război, pilot extraordinar și un mecanic al naibii de priceput, dar un om bădăran, pe care nu l-ai pune în mod voit drept imaginea companiei tale. De fapt din acest ultim motiv izvorăște și unul dintre conflictele principale ale filmului, dintre Ken și un scârbos corporatist a cărui singură misiune în viață este de a le pune bețe în roate protagoniștilor.
Se fac suficiente paralele între Ford și Ferrari cât să ți se facă greață de corporatismul american, astfel încât parcă îți este chiar greu să empatizezi cu ei, indiferent cât de mult se chinuie filmul să îl picteze pe Enzo drept un soi de tip rău, până și piloții săi fiind picați fix din categoria de aghiotanți mafioți. Dar mai presus de înfruntarea companie vs companie, avem de a face cu o poveste de prietenie sinceră între doi oameni cu valori similare, dintr-un personaj închegat (Bale) și unul superficial prezentat (Damon). Dar ambii actori au suficientă carismă să facă din rolurile respective un spectacol vrednic de urmărit, iar Mangold are suficientă pricepere să expună o poveste care nu vine să reinventeze stilul și formula de filme despre sport, consacrat și bătătorit de la Rocky încoace, dar care știe cum să te împingă mereu și mereu înainte, fără a te plictisi în ciuda timpului lung de rulare.
Un alt merit pentru acest lucru îl au personajele colorate care ne populează ecranul, unele incredibil de eficiente – Tracy Letts – perfect pe post de Henry Ford II, legendarul Remo Girone în rolul lui Enzo, Jon Bernthal în rol de dronă corporatistă și Leo Beebe, pupincuristul corporatist de care menționam mai devreme, pe care îți va face plăcere să îl urăști.
Atmosfera acelor ani este surprinsă excelent iar cursele fac deliciul filmului, filmul pregătind marea cursă cu migală, spectatorii fiind mai mult decât pregătiți să ia parte la eveniment atunci când el începe în partea a treia a filmului. Iar cursele sunt atât de tensionate încât ierți CGI-ul care pe alocuri dă rateuri, pentru că nu ai timp nici să sufli pe parcursul lor.
Dar dacă tot pomeneam de corporatiști care nu se pot abține să bage bețe în roate, filmul poate fi privit și ca un comentariu meta la adresa executivilor de la Hollywood, care mereu găsesc motive să își bage coada în zeama regizorilor, mai mereu stricând rezultatul final, lucru de care Mangold este perfect conștient, el fiind la rându-i victimă a unui asemenea comportament, pe vremea când a filmat Logan.
În concluzie Ford v Ferrari, lansat în Europa sub numele de sub numele de Le Mans ’66, nu reinventează genul dar oferă o experiență solidă, fiind un film făcut ca la carte, care reușește să îți țină treaz interesul timp de două ore jumătate, având o distribuție de excepție și niște scene de curse auto aproape impecabile.
No Comments