Recomandare – decent!
Gen: Comedie neagră, Satiră politică
Regie: Chris Morris
Distribuție: Riz Ahmed, Kayvan Novak, Nigel Lindsay, Arsher Ali, Adeel Akhtar
Durată: 1 h. 37 min.
Rating IMDB: 7.3
Despre: Un grup de tineri musulmani britanici ce trăiesc în Sheffield decid să pornească un jihad și pun la cale un plan inept de a deveni atentatori sinucigași. Omar și Waj chiar pleacă în Pakistan la un centru de antrenament pentru așa ceva, cu toate că excursia lor este mai mult decât dezastruoasă, în timp ce Faisal încearcă să antreneze păsări să care bombe. Planul lor de pomină va culmina în timpul maratonului din Londra.
Rant: Subiectul acestui film nu este unul prea confortabil, iar din punct de vedere personal, sfera mea de interese nu prea a coincis cu ce este prezentat aici. Găsesc un pic greu să vorbesc despre ceva cu care nu sunt pus în temă, așa că nu o să mă leg de concepție și de ideologie. Dar pot să vă spun despre filmul în sine.
Avem de-a face cu o satiră neagră în care patru musulmani britanici radicali încearcă să devină suicide bombers (atentatori sinucigași). Știu, știu, după cum am mai zis, subiectul este delicat. Cum ai putea să faci un film din asta fără să ofensezi? Iată că lui Chris Morris i-a ieșit. A reușit să trateze o temă spinoasă cu o notă aparte de umor britanic (cel puțin o anumită scenă — aceea cu Wookiee, pentru cine a văzut filmul — mi-a adus aminte de Monty Python) și i-a ieșit un film remarcabil. Te face să râzi, dar te face să te și gândești. Tonul filmului este unul destul de serios la prima vedere, dar stupiditatea personajelor îi conferă acea notă umoristică aparte.
Iar personajele sunt unul și unul. Îl avem pe Omar, un tânăr sictirit de mentalitatea vestică, care vrea să o pună de un mic atentat jihadist. Acesta îi convinge pe Waj – un prieten mai retardat de felul lui, pe Faisal – un tip căruia îi este frică să moară, de aceea antrenează ciori sinucigașe care să îi ia locul, pe Barry – un alb convertit la islam, nu atât din convingere, cât pentru a-și satisface natura nihilistă (din discuțiile lor, personajul lui Barry se conturează ca fiind cel mai dereglat și instabil) și pe Has, un tânăr care se vrea radical (îi place rapul și îi place să se dea mare), dar nu prea îi iese. Aceștia fac bombe în timpul liber, dar nu știu ce vor să bubuie. Dialogul dintre ei pe această temă e comedie în forma cea mai pură.
Faptul că apare și Benedict Cumberbatch pentru 3 minute ajută puțin filmul, care din punct de vedere al distribuției e un pic cam sec în nume recunoscute, majoritatea fiind actori cu prea puțină expunere pe la noi. Să nu mă înțelegeți greșit, actorii își fac treaba foarte bine, cu mult entuziasm. Stilul de filmare e interesant: de multe ori zici că e o cameră manevrată de un bolnav de Parkinson, dar acest stil tremurat se pliază perfect pe convingerea lui Barry că ei sunt tot timpul urmăriți. Ajută în acest sens și unghiurile de filmare care sugerează că cineva îi înregistrează permanent.
Drept concluzie, aș putea spune că avem un film interesant, o comedie bună. Însă, poate, oamenii care nu sunt în temă cu religia islamică (așa ca mine) nu vor prinde toate subtilitățile și nuanțele prezentate.
No Comments