Recomandare – musai!
Gen: Dramă
Regie: Stephan Lacant
Distribuție: Hanno Koffler, Max Riemelt, Katharina Schüttler, Oliver Bröcker, Stephanie Schönfeld, Britta Hammelstein, Shenja Lacher
Durată: 1 h. 40 min.
Rating IMDB: 7.6
Despre: Cu toate că are o prietenă și în curând urmează să devină tătic, un polițist se îndrăgostește treptat de colegul său de echipă.
Cronică de F.F.: Un film german foarte bun, în ciuda subiectului delicat ales și a imaginilor ușor deranjante pentru cei care nu sunt obișnuiți cu acest gen de producții. Este clar că această peliculă nu poate fi gustată de către cei cu anumite prejudecăți legate de acest gen de filme și în special de către homofobi, într-o societate nu atât de dezvoltată încât să accepte pe deplin existența minorităților sexuale.
Ce se întâmplă atunci când un bărbat aparent normal din punct de vedere sexual, cu o viață de familie liniștită alături de prietena sa care așteaptă și un copil, întâlnește la locul de muncă (academia de poliție) un alt bărbat foarte atractiv, care stârnește în el emoții și sentimente nemaiîntâlnite până atunci (un fel de trigger pentru homosexualitatea sa dormantă/latentă)? Filmul tratează într-un mod foarte interesant acest subiect, pentru că, practic, iubirea dintre două ființe umane (indiferent sub ce formă se prezintă ea) nu ar trebui să țină cont de sex, orientare sexuală, religie, rasă etc.
Ambii actori din rolurile principale (Hanno Koffler și Max Riemelt) joacă foarte bine în opinia mea și ridică valoarea filmului. Personajul lui Hanno ne este prezentat ca fiind un timid, un introvertit nesigur pe sine în ceea ce privește propria sa sexualitate și sentimentele sale (atât pentru prietena sa, Bettina, cât și pentru noul prieten, Kay).
La polul diametral opus se află Kay — un bărbat care știe ce vrea, sigur pe el și pe sentimentele sale față de Marc. Este foarte interesant de urmărit pe durata peliculei interacțiunea dintre cei doi. Scenele de sex dintre aceștia sunt filmate în așa fel încât să fie realiste și nu grețoase pentru privitorul de rând. Pe durata filmului, sexualitatea lui Marc este într-o continuă schimbare, la fel ca și latura sa emoțională, acesta trecând de la heterosexualitate, prin bisexualitate, până la homosexualitate spre final, acceptându-și în sfârșit condiția delicată și încercând să fie fericit în propria sa piele, să capete libertatea de exprimare dorită.
Faza de final cu el alergând (fiind în sfârșit sigur pe propria sa sexualitate, pe sentimentele sale) și desprinzându-se ușor de restul grupului este revelatoare în acest sens. Filmul ridică multe întrebări, dar întrebarea cea mai importantă o pun eu: Ce e mai important? Să fii TU fericit? Sau persoanele la care ții? Dacă nu poți face pe nimeni fericit prin alegerile tale, atunci nu ești într-o cădere liberă?
Concluzia pe care eu o trag din acest film este că trebuie să fii onest și sincer cu tine însuți, indiferent de consecințe și de cine poți răni în acest proces.
No Comments