Recomandare – decent!
Gen: Thriller
Regie: David Fincher
Distribuție: Jodie Foster, Forest Whitaker, Dwight Yoakam, Jared Leto, Kristen Stewart
Durată: 1 h. 52 min.
Rating IMDB: 6.8
Despre: Recent divorțata Meg Altman și fiica acesteia de 11 ani Sarah, se mută împreună într-un cartier select, cumpărând o casă cu patru etaje care obișnuia să aparțină unui milionar retras, care și-a instalat o cameră de panică pentru a se adăposti de eventuali tâlhari. La nici o zi de la mutare, casa celor două este spartă de un trio de indivizi care au o agendă fixă, și nu se dau înapoi de la nimic pentru a găsi ceea ce caută, cele două descoperind că existența camerei respective este mai mult decât benefică.
Rant: În tentativa de a viziona integral și filmografia lui David Fincher (poate, poate un articol despre el în curând?) am bifat și eu în sfârșit Panic Room, un film pe care l-am tot amânat, negăsind timpul propice pentru vizionare. Având în vedere că peste doi ani, acesta va împlini 20 de ani, mă gândesc că multă lume deja l-a vizionat și că ocazional acesta mai este transmis pe diverse posturi TV de la noi și nu numai.
Filmul din 2002, ne arată un David Fincher matur, perfect capabil în spatele camerei, care reușește să extragă tensiune și din situațiile minimalistice. Un home-invasion perpetuat de trei oameni, reduce considerabil distribuția și dă șansa actorilor să se desfășoare la deplin potențial. Cu toate astea, Jodie Foster pare puțin cam ștearsă în rol, Kristen Stewart preocupată să capete deplin control asupra acelei priviri moarte pe care urma să o etaleze în deplinătatea forțelor sale în Twilight iar Jared Leto pușcă perfect pe post de smiorcăitor principal, băiețaș tupeist, cu planuri coapte pe jumate, care se dă bătut la primul obstacol. Impresionează în schimb Forest Whitaker pe post de spărgător cu inimă mare și virtuoasă pe când Dwight Yoakam este complet opusul acestuia, fiind haosul întruchipat.
Împreună, acest ansamblu va reuși totuși să ne țină în suspans, filmul fiind destul de bine calibrat în ce privește momentele tensionate. Mâna jucăușă a lui Fincher se simte în mai fiecare cadru, fiind un adevărat deliciu vizual indiferent că vorbim despre ACEL long-take efectiv imposibil, sau toate zoomurile și unghiurile mai puțin convenționale de filmare. Cu toate astea, filmul devine previzibil pe alocuri, iar lipsa unui moment cu adevărat șocant de final, așa cum ne obișnuise Fincher până la acest film, face ca finalul să fie pe undeva dezamăgitor.
Filmul poate fi vizionat pe Netflix!
No Comments