Recomandare – musai!
Gen: Dramă
Regie: Lenny Abrahamson
Distribuție: Brie Larson, Jacob Tremblay, Joan Allen, Sean Bridgers, William H. Macy
Durată: 1 h. 58 min.
Rating IMDB: 8.1
Despre: O tânără răpită și ținută în captivitate timp de mulți ani își crește copilul așa cum poate într-o cameră mică, asigurându-i educație, dragoste și păzindu-l de cel care a capturat-o. Reușind să scape de acolo, ritmul poveștii se va schimba, urmărind procesul de descoperire a lumii prin care trece copilul, dar și cel de readaptare la societate al mamei.
Cronică de F.F.: După ciudatul și excentricul Frank (2014), regizorul Lenny Abrahamson se întoarce în 2015 cu posibil cel mai bun film pe care am avut plăcerea de a-l viziona, și anume Room, o dramă adaptată după romanul Emmei Donoghue din 2010. Pot afirma că nu am văzut de ceva timp un film cu un asemenea impact asupra privitorului.
În viziunea mea, filmul este o alegorie pentru procesul dureros, realizat într-un timp atât de scurt, al creșterii și maturizării. Pelicula este structurată în două părți: prima parte având caracteristici de thriller, iar a doua de dramă de familie cu multe implicații emoționale, psihologice și afective. Filmul pune multe probleme în discuție, printre care amintesc legătura/conexiunea strânsă dintre mamă și propriul fiu, lupta pentru eliberarea ființei celei mai dragi, teama de moarte și de necunoscut, forța de a lupta cu sindromul de stres posttraumatic — care se instalează în cel mai nepotrivit moment în relația cu propriul copil — și, în principal, călătoria de descoperire și acomodare cu lumea exterioară a băiatului, care va topi și cea mai rece inimă.
Regizorul este maestru în a filma starea de claustrofobie pe care ți-o transmite prima jumătate a filmului și starea de descoperire/expansiune a lumii lui Jack din a doua jumătate. Copilul-actor Jacob Tremblay a făcut minuni cu rolul său (la vârsta de 8 ani l-a jucat pe Jack, care în film avea 5 ani) și merită clar o nominalizare la Oscar. E uimitor să-l descoperi pe Jack în film cu o capacitate nemaipomenită de a proiecta căldură și bunătate până și în cel mai rece și neprielnic mediu înconjurător. Cred că cea mai frumoasă secvență din film este cea cu privirea din ochii lui Jack atunci când descoperă cerul liber și albastru de deasupra sa, aflat în bena unei camionete.
Pe Brie Larson o văd pentru prima dată într-un film, dar cred că este filmul EI și a meritat din plin să câștige Oscarul cu acest rol. Actrița este o dezlănțuire a naturii și ne trece prin toate stările: de la agonie la extaz, de la stres posttraumatic la speranță. Personajul ei (denumit simplu: Ma) este cel care îi ține mintea ocupată lui Jack pe întreaga perioadă a detenției în cameră, protejându-i sufletul intact, nepătat, și cel care își salvează atât copilul, cât și pe sine dintr-o soartă teribilă.
Este greu să te descurci în dubla ipostază de femeie tânără abuzată și răpită / mamă puternică și unică speranță pentru copilul ei, însă Brie Larson reușește acest lucru. Deși sunt două subplot-uri care nu sunt pe deplin dezvoltate (cel cu Old Nick și cel cu Bunicul — interpretat decent de William H. Macy, care apare foarte puțin pe durata peliculei), îl consider filmul cu impactul emoțional cel mai puternic și, prin urmare, cel mai bun din 2015.
No Comments