Pentru cine nu ştie, Sherlock este un serial britanic cu o distribuţie genială (Martin Freeman şi Benedict Cumberbatch) şi cu o poveste ce se învârte în jurul unui Sherlock Holmes modern, contemporan. De ce povestesc eu despre un serial când de obicei mă rezum la a vorbi despre filme? Simplu: pentru că ultima ofertă din partea lui Mark Gatiss şi Steve Moffat (creatorii serialului) vine un episod aparent de sine stătător, sub forma şi de lungimea unui film. Oricum timpul standard al unui episod din Sherlock este de aproximativ o oră astfel încât un sezon de trei episoade durează în jurul a trei ore iar toată vizionarea acestei serii se cumulează în jurul a nouă ore aşa că nu mai staţi şi socotiţi cu mine şi puneţi măna şi uitaţi-vă la serial, dacă vă place în primul şi primul rând un joc actoricesc de excepţie, şi în al doilea rând o poveste bună cu mistere şi detectivi. De aici mai departe o să o dau în spoilareala aşa că aveţi grijă!!!
Aţi fost avertizaţi!!
Acest episod vine ca o punte între sezoanele 3 şi 4 [care 4 o să fie făcut când o să reuşească să adune distribuţia laolaltă, având în vedere programul extrem de încărcat a lui Cumberbatch şi Freeman]. Se situează într-un trecut alternativ, unde Sherlock şi cu Watson au de înfruntat cel mai teribil şi mai greu mister din carierele lor de detectivi. O să păşim împreună cu Holmes pe un fir subţire şi bine întins între realitatea contemporană şi cea alternativă. încercând să găsim răspunsul la întrebarea arzătoare a sfârşitului de sezon 3: Cum D-zeu a supravieţuit Moriarty??
Umorul specific britanic îşi face simţită rafinata prezenţă în toate aspectele dialogului, fiind şi o trăsătură specifică a acestui serial. Între Watson şi Holmes [Freeman şi Cumberbatch] se păstrează acea fenomenală legătură, chemistry cum îi spun englezii. Dialogul spumos curge cu același debit ca şi în restul celorlalte episoade. Iar lui Cumberbatch îl prinde bine postura de Sherlock fie el varianta contemporană sau victoriană.
No Comments