Aveam de foarte multă vreme acest film pe lista de vizionare dar din varii motive am tot amânat vizionarea lui. Știam că e unul dintre cele mai bune filme sud-coreene și că era multă vâlvă în jurul lui, plus că regizorul era același care ne adusese excelentul Snowpiercer prin 2014 dar și cel care a revitalizat genul de filme cu monștri prin excepționalul The Host. Acuma că l-am văzut, regret faptul că nu am făcut-o mai devreme dar în același timp mă bucur că am așteptat să fiu în dispoziția perfectă pentru a mă bucura de el așa cum se cuvine.
Povestea pe scurt este după cum urmează. În 1986, pe lângă un sătuc din Coreea de Sud, încep o serie de crime-viol. Polițiștii locali dau dovadă de o crasă incompetență și neglijență când vine vorba de asigurarea perimetrului crimei, astfel că au zero dovezi și încă nu realizează că au de a face cu un criminal în serie. Totul se schimbă când în scenă apare detectivul Seo Tae-yoon, care dacă la început asistă cum aceștia torturează suspecții și fabrică dovezi împotriva acestora pentru a scăpa de caz, pe parcursul filmului acesta își intră în rol, preluând deseori frâiele investigației. Însă pe măsură ce trece timpul și crimele încep să se înmulțească, și personajele noastre încep să dea semne de disperare și de neputință. Misterul se adâncește și efectiv rămâi lipit de ecran pentru a afla cum se va sfârși această anchetă.
Sunt șanse mici de a recunoaște vreun actor, poate pe Song Kang-ho, actor de top în Coreea de Sud, pe care personal l-am descoperit în The Good, The Bad and The Weird, dar și în celelalte proiecte ale lui Bong Joon-ho și anume Snowpiercer și The Host. În acest film el este principalul protagonist din partea poliției locale, detectivul Park. Ușor incompetent și prostănac pe alocuri, el reprezintă polițistul bun în orice interogatoriu pe când partenerul său, detectivul Cho, este cel rău cu temperament coleric, care recurge ușor la pumni și picioare pentru a scoate o mărturie din nefericitul suspect interogat. Chiar dacă are suflet bun, lui Park nu îi este rușine să apeleze la metode mai puțin convenționale pentru a face suspectul să își mărturisească crima. În antiteză, detectivul Seo, polițaiul versat care aterizează din Seoul, este calculat, compus, mai aplecat spre a analiza dovezile înainte de a se lansa în supoziții. Dar pe măsură ce crimele se înmulțesc, observăm o degradare a acestui personaj, în special când una dintre crime o va viza pe o cunoștință a acestuia.
Filmul face o treabă excelentă să te țină în priză de la început și până la ultima imagine. Bong Joon-ho își dovedește încă odată măiestria, arătându-ne că știe să spună o poveste și să ne-o prezinte ireproșabil, făcându-ne să ne pese de personaje, știind exact cum să ne manipuleze pe noi privitorii, aruncându-ne alături de protagoniști pe culmile disperării. Sfârșitul este extrem de crud, întrucâtva potrivit acestui film. În general filmele sale tind să se îndepărteze de normele convenționale cu care ne-a obișnuit Hollywoodul, poate un lucru incredibil de rar în ziua de azi.
Vă las prin a vă îndemnă să depășiți prejudecățile ce le-ați putea avea față de filmele asiatice și de a savura acest film.
No Comments