Recomandare – decent!
Gen: Acțiune, Thriller
Regie: Stefano Sollima
Distribuție: Benicio del Toro, Josh Brolin, Isabela Moner, Jeffrey Donovan, Manuel Garcia-Rulfo, Catherine Keener
Durată: 2 h. 02 min.
Rating IMDB: 7.1
Despre: Agentul FBI Matt Graver apelează la misteriosul colaborator Alejandro Gillick atunci când cartelurile mexicane încep să transporte teroriști arabi pe teritoriul Statelor Unite. În scopul de a provoca conflicte între carteluri, Alejandro o răpește pe fata unuia dintre șefii acestor organizații, pentru a alimenta ura dintre ele. Dar după ce guvernul american decide că fata este doar o daună colaterală, cei doi bărbați se văd puși în fața unei mari provocări morale.
Rant: Așa cum mă și așteptam, absența din fotoliul de regizor a lui Villeneuve a cam dăunat filmului. Sollima încearcă să regăsească suspansul indus de acesta, dar nu reușește, astfel încât că dintr-un thriller mocnit în pas lent, cu mici explozii de adrenalină, filmul se transformă într-unul clasic de acțiune, în care băieții perpetuu buni – în concepția lor – și anume americanii, se văd nevoiți să ia acțiune împotriva cartelurilor mexicane, pentru că aceste își cam făceau de cap cu ce anume treceau granița. Gata cu transportul de emigranți săraci pregătiți să preia joburile umile, acuma granița este trecută de arabi cu covorașe de rugăciune și bombe înfășurate în jurul lor. Aceste explozive ambulante poposesc direct în zonele populate unde sunt gata de detonare. Hai că ne mai sperie un pic regizorii la adresa eternului pericol arab (de parcă toți ar fi la fel).
Bun, deci pentru neutralizarea acestui pericol este adus domnul Graver, tipul flegmatic și purtător de șlapi din prima parte. Practic cam majoritatea celor rămași în viață din primul film își fac apariția, minus tanti Blunt, sătulă de mizeriile pe care le-a văzut – presupun eu, că filmul nu ne zice nimic de soarta ei. Așadar, lui Matt îi se dă mână liberă să facă ce vrea să bubuie aceste carteluri de să le sune apa în cap. Pentru asta el apelează din nou la Alejandro, misteriosul sicario din prima parte. Acesta având propria sa vendetă personală față de unul din capii acestor carteluri, acceptă fără să stea pe gânduri și se apucă de semănat zâzanie între fraieri. Ba îl omoară pe un avocat d-al unui cartel, ba o răpește pe fata altuia, doar doar s-or da mexicani de ceasul morții să se împuște între ei, scăpându-i pe americani de o grijă. Dar cum treaba nu e chiar așa de ușoară, urmează trădări și multe, multe împușcături și înjurături în spaniolă, ca orice action thriller cu accentul pe acțiune.
Nu zic pentru nici un moment că filmul ar fi prost, ba chiar funcționează destul de bine în formula în care ne este reîmpachetat – aparent a fost conceput ca o trilogie dar presupun că nimeni nu i-a zis lui Villeneuve de treaba asta că schimbarea regizorală a făcut ca cele două filme să nu aibă aceeași tonalitate. Sunt niște momente trase de păr, generate de acest lazy writing care a inundat Holywoodul și care a fost expus de către mister Deadpool.
Rămân la părerea că Sicario nu avea nevoie de continuare sau de trilogie-izare că vezi doamne așa e moda acuma la americani, ci era un produs suficient de puternic pentru a dăinui de unul singur în memoria colectivă a publicului. Avem de a face cu un film decent dar de care probabil o să uităm în curând.
No Comments