Recomandare – merge cu popcorn!
Gen: Super-eroi, Acțiune, S.F.
Regie: Craig Gillespie
Distribuție: Milly Alcock, Matthias Schoenaerts, Eve Ridley, David Krumholtz, Emily Beecham, David Corenswet, Jason Momoa
Durată: 1h 47m
Rating IMDB: 6.1
Despre: Kara Zor-El, cunoscută drept super-eroina Supergirl, se află într-o călătorie de descoperire a sinelui și a unui loc pe care să îl numească casă, după pierderile suferite în viață. Această călătorie ia forma unei petreceri necontenite până când un adversar neașteptat îi răpește ceva prețios, forțând-o astfel în acțiune.
Rant: Acest nou univers DCU care îl are la cârmă pe James Gunn, pare deja sortit eșecului, după un film mediocru și un serial animat care cred că s-a scurs pe sub radarele multor persoane, plus multe alte proiecte anunțate și uitate. Intrarea pe scenă a acestei noi producții nu prea scutură lucrurile, oferind un produs ce poate fi descris cel mai bine ca „nothing-burger”. Are în centru un personaj care se dovedește a fi mai degrabă iritant decât eroic, o (nouă) deconstrucție a personajelor feminine, ducând mai departe stereotipului personajului de tip girl-boss, care nu scapă o ocazie să facă mișto de valorile eroilor clasici precum vărul ei, Superman. Ce dovadă mai concretă a acestui lucru când incluzi imaginea câinelui ei Krypto (la fel de agasant precum stăpâna), care își face nevoile pe poza lui Superman.
Scenariul este slab, practic nu asistăm la nici o poveste eroică din care personajul învață ceva, doar o serie nesfârșită de coincidențe, plus aparițiile random ale lui Lobo pe care îl poți tăia complet din film și nu ai schimba cu ceva deznodământul. Efectele sunt și ele vai de capul lor, în special când vine vorba de fața eroinei, care arată ca o cu totul altă persoană în toate ipostazele când este îmbrăcată în costumul ei iconic.
În fine, nu mă aștept ca Supergirl să facă valuri la box-office și nici să rămână relevant în vreun mod pozitiv în cultura pop. Singura chestie pozitivă pe care aș avea-o de zis este faptul că nu are peste două ore, dar chiar așa, mi se pare că s-ar fi putut renunța la jumătate de oră.
No Comments