Recomandare – merge cu popcorn!
Gen: Comedie, Horror
Regie: McG
Distribuție: Judah Lewis, Emily Alyn Lind, Jenna Ortega, Robbie Amell, Andrew Bachelor, Leslie Bibb, Hana Mae Lee, Bella Thorne, Samara Weaving, Ken Marino
Durată: 1 h. 40 min.
Rating IMDB: 5.8
Despre: La doi ani de când era mai să fie folosit ca sacrificiu pentru un ritual satanic, Cole își trăiește viața în continuă teroare, având mereu viziuni ale acelei nopți, plus că nimeni nu îl crede și îl consideră vinovat pentru ce s-a întâmplat. Astfel, adolescentul Cole încearcă să evite derâderea colegilor cum poate el mai bine, singura rază de soare fiind vecina lui Melanie, care a asistat la evenimentele de atunci. În timpul unei seri petrecute cu prietenii pe un lac, Cole se trezește prins din nou în același ritual, cu fețe noi și vechi venind după el pentru a-i curma viața.
Rant: Știu că mi-a displăcut profund prima parte a acestui film, care mi s-a părut stupidă și fără nici un sens DAR, în lumina vizionării acestei părți secunde, mă simt nevoit să fac o mică corectură istorică, The Babysitter nu a fost un film chiar așa de rău pe cât mi s-a părut prima dată, fiind un exercițiu inocent în încercarea lui McG să se joace cu regulile genului. Și fac această rectificare în lumina faptului că partea a doua este un film atât de bizar, încât nu reușesc încă, la o săptămâna după ce l-am văzut, să îmi explic cât la sută din el s-a voit în mod intenționat să fie prost și cât comentariu meta. Nici măcar meta nu prea e pentru că referințele folosite sunt așa de vechi încât tinerii care probabil s-ar uita la el, nu ar înțelege ce este un hammer dance precum nici referința la Ice Ice Baby.
Trecând peste aceste lucruri, ne rămâne povestea. Ah, povestea, încă din trailer mi-am dat seama că o să fie mai găunoasă ca un șvaițer, deoarece au decis să aducă înapoi pe toți decedații din filmul trecut. Cum au făcut asta, nu vă chinuiți să pricepeți pentru că nici motivul inventat de ei nu este prea credibil. Și dacă prima parte era totuși subtilă, acest film cerșește atenție. Încă din primele 10 minute ochii au început procesul de datu de-a tumba peste cap, pentru că efectiv nu am văzut film care să încerce mai mult să ne arate cât de loser este protagonistul său.
Actorii parcă se cam calcă pe picioare fiind prea mulți în grupul celor răi, majoritatea fiind acolo pentru a băga ocazional câte o dumă (deja ar trebui să instituim o regulă de bază că dacă Ken Marino interpretează pe tatăl protagonistului, filmul va fi automat un merge cu popcorn sau mai rău). Morțile sunt exagerat de brutale, de dragul de a șoca o audiență deja imunizată la jeturi de sânge, capitol la care Bella Thorne excelează, moartea ei fiind deosebit de … inconfortabilă de vizionat. Noroc cu Jenna Ortega care are un personaj cât de cât interesant, ea mai salvând un pic din acest dezastru ambulant de film.
Din punct de vedere al muzicii folosite, avem un melanj foarte bizar de piese, totul culminând, cum altcumva, cu piesa care îi dă și numele filmului, Killer Queen a celor de la Queen.
Cu toate astea, privindu-l, parcă rămâi fascinat de cât de prost poate să fie, așa că, în spirit de Halloween, vi-l recomand drept un merge cu popcorn (și foarte mult alcool).
No Comments