Recomandare – decent!
Gen: Thriller S.F., Psihologic
Regie: Galder Gaztelu-Urrutia
Distribuție: Iván Massagué, Antonia San Juan, Zorion Eguileor, Emilio Buale, Alexandra Masangkay
Durată: 1 h. 30 min.
Rating IMDB: 7.0
Despre: Într-o clădire tip închisoare în care celulele sunt dispuse pe verticală, de la 1 până la cel mai adânc nivel, o platformă este coborâtă zi de zi, plină cu mâncare. Dacă cei din primele niveluri se pot îndestula liniștiți, cei din nivelurile inferioare se văd deseori forțați să mănânce resturile celor de deasupra, iar cei mai ghinioniști dintre ei, rămânând flămânzi. Un individ se trezește alături de un necunoscut și împreună încearcă să înțeleagă rostul acestei torturi precum și să găsească o cale de ieșire.
Rant: The Platform s-a dovedit a fi o experiență foarte interesantă atunci când l-am vizionat cuplat cu Cube, ba aș chiar îndrăzni să spun că este un Cube desfășurat pe verticală. Paralelele sunt multe pentru cârcotașii pregătiți să compare cele două filme, dar pentru mine ele s-au terminat aici.
Conceput inițial ca piesă de teatru, filmul a trecut printr-un proces creativ anevoios, până ce scenariul final s-a cristalizat. Distribuirea a doi actori cunoscuți în principal pentru roluri de comedie, a ajutat dialogul din film, aceștia presărând doze fine de ironie și umor. Filmul a devenit un hit pentru Netflix, fiind unul dintre cele mai vizionate produse originale ale lor, profitând și de situația pandemiei globale.
Deschidem ochii odată cu protagonistul principal în interiorul structurii pe verticală, fără a avea nici o idee despre unde ne aflăm și ce reguli guvernează acest aparent turn. Un bătrân ursuz devine un soi de călăuză spirituală, explicând calicește regulile. Doar că tânărului idealist Goreng (toate numele deținuților sunt false și le sunt date la intrare), care a intrat de bună voie în turn pentru obținerea unei diplome, aceste reguli i se par barbare, împărțirea pe etaje, platforma care coboară cu mâncare, în teorie suficientă pentru tot turnul dar în practică abia ajunge unui sfert datorită primelor nivele mereu ahtiate după mai mult. Pe măsură ce se trezește tot mai adâncit în turn și întâlnește tot mai mulți deținuți, el începe să se îndoiască de propria identitate, ba chiar de propria umanitate.
Filmul este o metaforă deloc subtilă la adresa necesității împărțirii de resurse la nivel global, timp de jumătate din timpul de rulare ridicând osanale unui sistem comunist, arătând cât de prost este sistematizat capitalismul, pentru ca în a doua jumătate să demonizeze și sistemul socialisto-comunist, dovedind că fără o forță armată, oamenii s-ar comporta tot la fel de individualist. Așadar da, ca eseu ce meditează asupra celui mai bun sistem social, filmul are o mare bulină albă, iar sfârșitul te va lăsa adânc pe gânduri, făcându-te să te întrebi ce naiba tocmai am vizionat!
No Comments