Recomandare – de evitat!
Gen: Acțiune, S.F.
Regie: Shane Black
Distribuție: Boyd Holbrook, Trevante Rhodes, Jacob Tremblay, Keegan-Michael Key, Olivia Munn, Thomas Jane, Alfie Allen, Sterling K. Brown
Durată: 1 h. 47 min.
Rating IMDB: 5.3
Despre: Quinn McKenna întâlnește temutul Predator în timpul unei misiuni. Capturat la scurt timp după incident de către armata americană care vrea să mușamalizeze existența acestor extratereștrii, McKenna este socotit nebun și trimis la sanatoriu alături de un grup mixt de „deranjați”, fiecare cu experiență militară. Dar când Predatorul își face din nou simțită prezența, Quinn și restul nebunilor devin ultima linie de rezistență împotriva unui pericol nemaipomenit.
Rant: Mă îndoiesc că filmul ăsta va ajunge la statutul primului din serie dar cu toate astea, The Predator mustește de umor și de elemente sângeroase. Lui Shane Black nu îi este frică să ne arate niște eviscerări brutale, nici să zică unele dintre cele mai fără de perdea glume auzite anul ăsta. Dar ca mai tot filmul, aceste elemente sunt hit or miss, în tentativa sa continuă de a le duce mereu cât mai departe. Scenaristic vorbind, filmul este destul de slab, reîncălzind aceeași ciorbă ca multe alte filme de gen. Dar dacă în acest domeniu Shane Black nu vine cu nimic nou, stilul său răzbate din dialogurile spumoase și pline de umor ale protagoniștilor. M-am trezit în dese rânduri râzând cu poftă la poantele scoase pe bandă rulantă de nebunii de serviciu.
Și avem o distribuție chiar „nebună” cu un Boyd Holbrook (tipul rău din Logan) arătând destul de bine în rol principal, un Keegan Key de care nu demult ziceam că e tipul care în zilele astea apare parcă peste tot, un Thomas Jane de nerecunoscut pe post de soldat afectat de Tourette și o Olivia Munn care se dedă la nebunii și poante cu un entuziasm debordant. Jacob Tremblay, băiatul din The Room, continuă să impresioneze pe post de copil cu autism care s-ar putea să fie cel mai mare atuu al nebunilor noștri în lupta cu extratereștrii.
Sfatul meu este să nu te gândești prea mult la ce se întâmplă (sunt destul de multe decizii năroade făcute de scenariști) și să te bucuri de nenumăratele call backs la filmele de dinainte, fie că strigă unul Get to the choppers!, sau că apare fiul lui Gary Busey – Jake Busey, pe post de fiu al personajului interpretat de Gary Busey în Predator 2, sau că sunt menționate în trecere evenimentele din 87 și 97. Fanii adevărați ai seriei vor avea multe elemente de care să se bucure. Filmul pare a fi cel mai exploziv din toată serie, rivalizând cu un Bayfest. Din păcate, s-a ales cea mai detestabilă metodă de filmare a acestor scene, camera zgâlțâită de parcă era operată de un tip ce suferea de Parkinson, lucru care m-a scos din sărite în câteva ocazii.
Au fost însă și momente în care nu m-am simțit ca la un film Predator. A dispărut acea tensiune din primele părți, acel sentiment de frică iar acest lucru s-ar putea să deranjeze puriștii. Per total însă, filmul punctează la capitolul entertainment și promite distracție garantată.
No Comments