Recomandare – decent!
Gen: S.F., Aventură
Regie: Luc Besson
Distribuție: Dane DeHaan, Cara Delevingne, Clive Owen, Rihanna, Ethan Hawke, Herbie Hancock, Kris Wu, Rutger Hauer
Durată: 2 h. 17 min.
Rating IMDB: 6.4
Despre: Ne aflăm în secolul al XXVIII-lea. După ce oamenii au făcut primul contact cu extratereștrii cândva la începutul anilor 2000, au continuat să primească diverși vizitatori și, împreună, au început să construiască o imensă stație spațială. În timp, aceasta a devenit mult prea mare pentru orbita Pământului, astfel că întregul conglomerat a trebuit relocat, iar numele acestui oraș multicultural și multirasial a devenit Alpha. Agenții speciali Valerian și Laureline lucrează pentru menținerea păcii și a ordinii în teritoriile umane. Aflați într-o misiune pentru Ministerul Apărării, cei doi ajung pe Alpha, însă ceea ce descoperă aici le va amenința atât viețile, cât și viitorul întregului univers.
Rant: Au trecut fix 20 de ani de la apariția filmului The Fifth Element, capodopera lui Luc Besson și unul dintre cele mai bune filme SF făcute vreodată, iar regizorul a sperat că va lovi din nou la fel de puternic cu Valerian. Tehnologia a evoluat enorm, astfel că, din punct de vedere vizual, a reușit să-și depășească creația originală: avem un spectacol de culori și un univers vibrant ce merită explorat. Diversele rase extratereștri sunt drăguț introduse încă din montajul de început, unde ne este arătat modul în care a fost construit orașul Alpha.
Dar apoi vine partea care trage filmul în jos, și anume povestea și personajele principale. Luc Besson adoră ca femeile să aibă parte de roluri puternice, așa că de domnișoara Cara Delevingne nu ne prea putem plânge, chiar dacă o comparație directă între Laureline și Leeloo ar fi nedreaptă. Din păcate, nu putem spune același lucru și despre Dane DeHaan. Bruce Willis era deja un nume greu în domeniu pe atunci, dar avea și o carismă aparte — lucru ce îi lipsește deseori lui Dane. În plus, modul în care este scris rolul (cel puțin la început) îl face să pară cel mai antipatic om din univers, ceea ce nu ajută prea mult la a-l face pe Valerian îndrăgit de public.
Trecând peste personaje, rămânem cu problema cea mai spinoasă: povestea. Din nou, e greu să nu fac o comparație cu The Fifth Element, iar asta pentru că, la vremea lansării sale, era un film cu totul unic ca locație, scenariu și caractere. Acolo, povestea era pe cât de simplă, pe atât de întortocheată: multiple grupuri își doreau același lucru și toți făceau pe dracu’ ghem să fie primii care pun mâna pe el. Aici, chiar dacă inițial ai impresia că privești ceva mai complex, totul devine destul de banal, de parcă toți banii s-ar fi dus pe efecte speciale și pentru scenariști nu a mai rămas suficient. Până la urmă, ambele filme devin doar niște povești de dragoste în spațiu, cu un final similar; doar că, dacă ținem cont de zicala „nu contează destinația, ci drumul parcurs”, Valerian lasă o ușoară urmă de dezamăgire.
Per total, dacă faceți, ca și mine, greșeala de a merge la vizionare cu speranța că veți vedea un nou The Fifth Element, veți fi dezamăgiți. Dar dacă luați produsul ca atare — ca pe un titlu nou sau poate chiar începutul unei noi francize —, atunci s-ar putea să fiți plăcut surprinși. Oricum, filmul merită văzut.
Pentru mine, filmul a fost o mare dezamagire. Mi-a parut mai mult un demo tehnic (cisual excelent) decat un film (actiune, personaje).