Recomandare – decent!
Gen: S.F., Aventură
Regie: J. J. Abrams
Distribuție: Carrie Fisher, Mark Hamill, Adam Driver, Daisy Ridley, John Boyega, Oscar Isaac, Anthony Daniels, Naomi Ackie, Domhnall Gleeson, Richard E. Grant, Lupita Nyong’o, Keri Russell, Joonas Suotamo, Kelly Marie Tran, Ian McDiarmid, Billy Dee Williams
Durată: 2 h. 21 min.
Rating IMDB: 6.6
Despre: Kylo Ren și Rey se pregătesc de confruntarea finală în timp ce First Order și Rezistența încearcă să își întărească forțele prin orice mijloace posibile.
Rant: Și iată că, odată cu apariția episodului 9, Saga Skywalker a ajuns la final, punând bomboana pe coliva unei serii care, în umila mea părere, ar fi trebuit să înceteze de multă vreme. Dar fanii vor fi fani și vor scoate bani din buzunar pentru orice așa că Disney sunt gata să mai dea un tun într-un an în care au spulberat absolut toate recordurile de încasări făcute de vreun studio vreodată. Personal am ieșit de la film confuz, dezorientat și obosit, iar fanul din mine întristat.
Înainte de a purcede la drum cu cronica, o mică poveste. Ziceam la momentul scrierii recenziei pentru prima parte a acestei trilogii, The Force Awakens, că ar trebui să avem răbdare cu ea, să nu ne grăbim la concluzii pripite, la momentul acela filmul fiind criticat aspru din toate părțile. Răbdare nu aveau cei de la Disney, care, pentru a grăbi lucrurile, au angajat trei regizori pentru fiecare film din trilogie, cu condiția ca aceștia să conlucreze pentru a asigura o tranziție bună a ideilor de la un film la altul. Dacă acest lucru a mers cât de cât pentru primele două filme (cu toate că ele se simt atât de diferite), lucrurile s-au împotmolit pentru acest ultim film, când Colin Trevorrow a demisionat din postura de regizor, citând diferențe creative ireconciliabile cu șefa Lucasfilms și principala vinovată pentru eșecul seriei în părerea aproape unanimă a fanilor, Kathleen Kennedy. Acesta a fost înlocuit prompt de JJ Abrams dar lucrurile erau așa de vraiște încât au fost nevoiți să îl aducă la bord până și pe George Lucas însuși pentru a mai reuși să limpezească apele învolburate ale acestei producții nefericite. Iar efectele acestei brambureli se simt peste tot în film. Aceste lucruri nu au făcut altceva decât să producă o trilogie lipsită de direcție și identitate, dezarticulată, care mereu dă impresia că nu s-a avut nici un plan de final ci a improvizat totul pe parcurs.
Filmul dorește a avea un ritm frenetic, dar făcând acest lucru nu face decât să sugă toată energia din spectator încă de la primele secvențe, în care îl vedem pe Kylo Ren apărând peste tot prin univers, în căutarea unor blestemate MacGuffins (un termen des întâlnit în recenzii pentru a descrie obiecte importante fără de care povestea nu poate progresa), care îl duc față în față cu adevăratul păpușar al lui Snoke și implicit First Order, din morți revenitul împărat Palpatine, un secret deloc bine ținut de film. Acesta îi propune un simplu târg lui Ren, completa sa asistență în schimbul vieții lui Rey. Între timp, Rey se antrenează pentru a-și stăpâni mai bine puterile, alături de Leia, care acum brusc a devenit nu doar posesoare a Forței, dar și un maestru Jedi (într-un perpetuu retconning de care filmul face abuz).
Aflând de reîntoarcerea Împăratului, rebelii pornesc în propria lor aventură pentru a recupera un artifact misterios care trebui folosit de o anumită persoană pentru a-i duce la un anumit loc pentru a recupera un alt artifact. Iar aceste lucruri se fac la foc automat și atât de des încât la un moment dat uiți cine după ca merge, totul aducând aminte de acele fetch-questuri ieftine din jocurile RPG de slabă calitate. Iar acest lucru ocupă o bună porțiune din film, răstimp în care personajele nu progresează, multe dintre ele devenind doar niște decoruri. Poe regresează la statut de clown, iar Finn este criminal de neutilizat, fiind și el redus la stadiul de prieten bun ce apare în fundal.
În schimb inima filmului stă la Rey și surprinzător la Kylo Ren, relația dintre cei doi fiind atent studiată și bine redată, practic fiind și singurele momente care m-au făcut să investesc ceva emoție. Rey în special, cu fricile și anxietățile ei, o fac pe Daisy Ridley să iasă cel mai bine din film. În rest acesta este lipsit de emoție (chiar nu am înțeles de ce aplauda lumea la final când au început să curgă creditele finale).
Excelează din nou efectele vizuale, realizatorii fiind maeștri în a crea lumi noi și peisaje memorabile, lupta la bordul ruinelor unui Deathstar măturat de valuri uriașe, fiind un adevărat deliciu vizual. Nu la fel de delicioasă dpdv vizual a fost însă concluzia, aici fiind locul unde am înțeles avertismentul dat persoanelor cu sensibilități epileptice, fundalul întunecat plin de izbucniri de lumină fiind sursă bună de migrene. Coloana sonoră este deja generică, cu toate că vine din nou din mintea titanicului John Williams.
Într-un efort de a corecta feedbackul negativ generat de The Last Jedi, JJ Abrams a luat mai multe decizii care s-au dovedit în cele din urmă eronate, poate cea mai proastă fiind efortul de a cocoloși fanii, prin nenumărate cameos și inserții ieftine de care filmul s-ar fi putut lipsi. Ritmul frenetic reușește să obosească privitorul, fiind prea puțini timpi morți în care personajele s-ar mai fi putut dezvolta, sărindu-se efectiv de la scenă la scenă, film fiind unul dintre cele mai prost editate pe care le-am văzut vreodată.
Balansând aceste elemente negative cu prestația bună a actorilor, efectele speciale și decorurile spectaculoase, și cu un final ciclic, care închide confortabil cercul acestei saga a familiei Skywalker, tind să zic că Star Wars: Episode IX – The Rise of Skywalker este un film decent, cam dezamăgitor dar măcar ne bucurăm că s-a terminat. Sper ca viitorul să ne aducă alte povești interesante, serialul The Mandalorian, pe care vă sfătuiesc să îl vizionați neapărat, dovedind că universul Star Wars încă mai are multe de oferit.
No Comments