Recomandare – decent!
Gen: Crime, Dramă, Thriller
Regie: Steve McQueen
Distribuție: Viola Davis, Michelle Rodriguez, Elizabeth Debicki, Cynthia Erivo, Colin Farrell, Brian Tyree Henry, Daniel Kaluuya, Jacki Weaver, Carrie Coon, Robert Duvall, Liam Neeson
Durată: 2 h. 09 min.
Rating IMDB: 6.9
Despre: Patru indivizi mor în timpul unei tentative de jaf eșuate. Văduvele lor, pentru a scăpa de datoriile în care se trezesc îngropate, decid să încerce un jaf îndrăzneț, conform planurilor lăsate în urmă de soții lor.
Rant: Widows are de toate pentru toți, și deja îl văd printre nominalizații la Oscar. În miezul său este un heist movie, dar acest heist movie este învelit în mai multe straturi de thriller, dramă, critică socială și așa mai departe. Mereu când ai impresia ca ai găsit tema principală pe care marșează filmul, acesta aruncă alta pe care să o rumegăm, fie că vorbim despre discriminare rasială, sexuală sau politică. Apare și eternul discurs corect politic sau deseori incorect așa cum vom vedea în discursul lui Duvall – discurs care deja l-am mai auzit atât în campania lui Trump, în vorbele lui leaderului KKK David Duke din BlacKkKlansman sau până și în discursul fascist a lui Grindewald din Fantastic Beast 2.
Povestea pornește cu un bang și anume ne este prezentată tentativa nereușită de jaf în urma căreia, patru bărbați își găsesc sfârșitul. Deja din primele scene, Steve McQueen ne arată că are stofă de mare regizor, introducând personajele într-o manieră scurtă și alertă, dar suficientă cât să te prinzi deja de istoria fiecărei perechi (o vânătaie aici, un cuvânt ușor răstit acolo). Și pentru că au furat de la cine nu trebuia, acel cineva vine să își colecteze paguba de la văduvele celor patru hoți. Acestea nu stau cu mâna în sân, ci o pun la rându lor de un jaf, pentru a demonstra că și femeile pot face acest lucru.
Steve nu se limitează la a zice o poveste doar despre un jaf, astfel că cei care vin cu așteptări de Ocean’s 11, ar trebui să își reducă așteptările. Regizorul plusează și decide să ne arate și o față tristă a Americii, folosindu-se de Chicago-ul din 2008 – când s-au înregistrat cele mai multe atacuri armate. Într-un one-take superb care se suprapune unei povești despre putere dusă pe fundal, ne este prezentată inegalitatea din societate prin urmărirea unui vehicul care pleacă dintr-o zona săracă și ajunge într-un cartier rezidențial de lux. Astfel de cadre dau filmului un vibe binevenit de arthouse pentru o producție mainstream. Distribuția pare visul umed al oricărui regizor, și este o altă dovadă pentru cât de bun a fost McQueen. Fără îndoială că Viola Davis stă deasupra tuturor văduvelor, și în mare este showul ei. Mereu inflexibilă, cărând după ea o povară incredibil de mare, ea nu își permite nici un pas greșit și nu oferă nimănui din jur milă sau simpatie. Ea are și momentele ei de fragilitate dar este o forță de necontestat. Alături de ea, Elizabeth Debicki – Alice, face un rol aproape similar de puternic, ce automat o catapultează spre o considerare măcar pentru un premiu ca rol secundar. Daniel Kaluuya este și el un bad guy incredibil de reușit, fiind mereu o amenințare în orice cadru în care apare.
Și da, există câțiva actori care se pierd în mulțime, poate doar pentru că sunt atâtea nume mari într-o poveste care urmărește două fire narative care aparent nu au legătură între ele, dar care se vor îmbina în cea mai surprinzătoare modalitate.
Nu ezitați să îl vedeți cât timp mai rulează la cinematografe pentru că este un film musai de văzut.
No Comments