Recomandare – musai!
Gen: Comedie
Regie: Nae Caranfil
Distribuție: Laurentiu Bãnescu, Maria Obretin, Teodor Corban
Durată: 1 h. 57 min.
Rating IMDB: 7.3
Despre: Tony, un actor de teatru, și soția sa se mută într-un apartament nou exact în perioada în care zvonurile despre un mare cutremur îngrozesc Bucureștiul. Tony este îngrozit de ideea unui seism, iar faptul că soția lui a cumpărat noul apartament într-o clădire veche, încadrată la clasa I de risc seismic (cu bulină roșie), nu-i cade deloc bine. Pe lângă asta, el trebuie să se concentreze pentru repetițiile și debutul unui spectacol nou — o comedie muzicală. Ca și cum n-ar fi fost de ajuns, din senin apare Edi, tatăl lui Tony, un fost pilot de aviație manipulator și fustangiu, care își abandonase familia cu mulți ani în urmă. Tony se vede prins între o soție depresivă și paranoică, un tată dubios și tânăra iubită a acestuia, Bambi, în timp ce întreaga capitală intră în panică în așteptarea marelui cutremur.
Rant: Recunosc din capul locului: nu sunt un fan înfocat al producțiilor românești. Cu atât mai mare mi-a fost surpriza să văd un film fără ca actorii să înjure de mamă, de sfinți și de cele sfinte la fiecare două secunde și fără nuditate gratuită pusă pe ecran doar de dragul de a arăta sânii cuiva. Avem de-a face cu o comedie destul de cuminte și inteligentă, cum demult nu mi-a mai fost dat să văd în cinematografia autohtonă. Nae Caranfil știe clar ce face și se reîntoarce la ceea ce se pricepe cel mai bine: studiul de caracter, trecându-și personajul principal prin toate stările posibile în drumul acestuia către propriul iad. Iar acest iad poate lua orice formă — fie cea a soției, interpretată excelent de Maria Obretin (care are un registru emoțional foarte bogat la dispoziție), fie cea a tatălui său, jucat de un Teodor Corban de zile mari. Să nu-l uit nici pe actorul din rolul principal, Laurențiu Bănescu (necunoscut mie până acum), care își face rolul atât de bine încât la final ajunsesem să sufăr cot la cot cu el.
Filmul livrează poantă după poantă, de la umor pervers și replici acide până la momente memorabile care cu siguranță vor fi citate în anii ce vin. Nu știu dacă să-l pun neapărat peste Filantropica — unul dintre ultimele filme românești cu adevărat bune pe care le-am văzut acum mulți, mulți ani —, dar este extrem de aproape.
No Comments