Trebuie să recunosc că nu văzusem nici unul dintre antecedentele variante ale lui A Star is Born, nici originalul din 1937, nici a doua variantă din 1954 cu Judy Garland, nici musicalul rock cu Streisand și Kristoferson din 1976 și cu atât mai puțin variante Bollywood din 2013. Tocmai de aceea nu știam exact la ce să mă aștept, în special știind că în rol principal era enigmatica extravaganță numită Lady Gaga aflată la debutul în filme.
Văzusem doar un scurt trailer și auzisem comoția și emulația creată de film în rândul spectatorilor și criticilor deopotrivă, insuficient însă pentru a mă atrage cu adevărat. A fost nevoie de un impuls din partea unui prieten și iată-mă în drum spre film, gândindu-mă cât de plictisit voi fi, neștiind cât de mult o să mă lovească acest film.
Și m-a lovit întocmai unui boxeur profesionist, încât cele două ore și un sfert au trecut parcă pe nerăsuflate, reușind să mă treacă prin tot spectrul emoțiilor. De la râs, la tristețe, la elația audiției unor piese fenomenale, la dezamăgirea provocată de anumite decizii ale personajelor până la rușinare pentru ce li se întâmpla lor acolo pe ecran, Bradley Cooper a reușit să mă conducă atent, cu o mână de regizor versat. Cine vede acest film nu îi va veni să creadă că acest regizor este la debutul său în acest rol. Da, este vorba despre același Bradley Cooper care îi dă voce lui Rocket Racoon în filmele Marvel, sau care ne-a arătat că dansul poate fi o terapie în Silver Lining Playbook, sau care a experimentat cu droguri de potențializare a creierului în Limitless. Mai mult, întocmai ca Sergiu Nicolaescu al nostru, el regizează, interpretează în rol principal, produce și și scrie scenariul filmului, dovedindu-se un om bun la toate.
Povestea va fi cunoscută celor ce sunt familiari cu oricare dintre variantele vechi, păstrând același ritm și urmărind aceeași pași, dar în același timp aducând-o la standarde moderne, așa cum de fapt a făcut fiecare remake la vremea sa. Jackson Maine este un talentat cântăreț de country, care suferă de tinitus, adică el aude un țiuit constant. Pentru a reuși să se mențină pe linia de plutire, dar și evitând sfaturile medicale, el își îneacă sufletul în alcool și droguri. Întâlnind-o întâmplător pe ingenua Ally într-un bar dubios, acesta rămâne fermecat de vocea încântătoare a acesteia, și decide să petreacă toată noaptea alături de ea. Mizând pe potențialul enorm al acesteia de cântăreață și compozitoare, el o invită pe scena la unul dintre concertele sale, întâmplare care îi deschide lui Ally drumul spre succes. Dar pe măsură ce steaua ei crește, steaua lui Maine apune iar acesta se vede tot mai des apelând la alcool și droguri, spre disperarea celor din jurul său.
Bradley a știut cum să preia această poveste clasică și să îi confere propria viziune, fiind pe undeva la fel dar în același timp diferită de restul variantelor. Dacă l-am lăudat deja ca regizor, trebuie să repet lauda și pentru felul în care îl interpretează pe Jackson Maine. Cooper își stoarce și ultimul dram de carismă, îmbibând personajul până la refuz, făcându-l atât de uman și atât de real, încât îmi este greu să văd pe altcineva câștigând mult râvnitul Oscar în acest an. Indiferent ce face, tu ca spectator nu poți să nu te pierzi în ochii săi albaștrii și să nu îi ierți ieșirile. Dar filmul este ajutat și mai mult de o prestație remarcabilă din partea noi venitei Lady Gaga. Sincer să fiu, nu o prea simpatizam pe tipă datorită excentricităților sale bizare, dar aici parcă e o altă persoană. Apelând și la experiența ei acumulată de-a lungul anilor în industria muzicală, Gaga știe exact ce dorește să arate personajul ei și reușește să se transforme efectiv în Ally, încă atât de mult încât mă mir cum de nu am auzit încă despre această cântăreață. Cu siguranță că o ajută și specificul rolului și anume de cântăreață ce ajunge vedetă, dar Gaga dă dovadă și de reale abilități într-ale actoriei, atât de mult, încât deja foarte multă lume o vede ca mare favorită la premiul Oscar pentru actriță în rol principal. Iar faptul că cei doi exudă unul dintre cele mai autentice chemistry văzut pe marile ecrane în ultima vreme, face ca filmul să capete un accent și mai mare de realism.
Printre ceilalți remarcați aș zice că este Sam Elliot, un veteran care se potrivește la fi în această poveste, iar puținele momente petrecute de acesta în prim plan sunt și printre cele mai puternice din punct de vedere emoțional. La fel de plăcută este și apariția surprinzătoare a lui Dave Chapelle, care mă face să mă întreb pe unde și-a irosit omul ăsta talentul în tot acest timp.
Un alt personaj principal al filmului este muzica, mediu principal pentru a captura și transmite sentimentele protagoniștilor, dar și pentru a evidenția schimbările prin care trec aceștia. Pe lângă faptul că m-a făcut să ascult un album Lady Gaga – Shallow fiind de departe melodia cea mai stăruitoare, folosită de fapt și pentru promovarea albumului în sine, muzica prezentă aici este destul de variată, de la rock, la country, la pop, fiecare stil atent selectat și folosit pentru a arăta diverse aspecte ale filmului. De fapt muzica este atât de bună încât poate supraviețui liniștită ca o entitate de sine stătătoare, lucru dovedit și de faptul că la momentul scrierii acestui articol, albumul este pe locul 1 Billboard în State. La producerea albumului au colaborat Gaga, Cooper (care își cântă toate piese din film și de pe album) și Lukas Nelson (fiul legendarului Willie Nelson) iar rezultatul cred că a întrecut toate așteptările.
De notat ar fi faptul că trecând peste povestea de dragoste, filmul este o critică severă la adresa industriei muzicale, arătând că deseori talentul trebuie compromis în fața cerințelor studiourilor și producătorilor care își optimizează muzicienii până la punctul în care aceștia devin de nerecunoscut.
A Star Is Born devine un pariu aproape cert pentru următoarea ediție a premiilor Oscar, grație pasiunii cu care Bradley Cooper s-a implicat în proiect, a regiei sale fenomenale, a prestației și chemistry-ului incredibil dintre cei doi protagoniști, dar și a unui set de melodii memorabile.
No Comments