Despre: După ce George Bluth Sr. este trimis la pușcărie pentru fraudă, fiul mijlociu al acestuia se vede nevoit să preia controlul companiei imobiliare pe care acesta o deținea dar și să devină capul familiei Bluth, una dintre cele mai disfuncționale familii întâlnite pe micul ecran. Michael Bluth, figura centrală a serialului, încearcă să țină în frâu familia, fiind poate cel mai onest și mai plăcut personaj. Fiul acestuia, George Michael, are aceleași trăsături de decență și bunătate dar trăiește constant în umbra tatălui său. Aflat în pușcărie, George Bluth Sr. încearcă mereu să își exercite dominarea și influența asupra familiei chiar dacă formal l-a numit pe Michael responsabil. Matroana familiei, Lucille, este manipulantă, excesiv de critică față de restul familiei, alcoolică și are un control total asupra fiului cel mai mic, Buster. Drept urmare Buster este inadecvat din punct de vedere social, predispus la atacuri de panică. Fiul cel mare, George Oscar Bluth, și probabil favoritul meu din show, pe scurt GOB dar care se citește JOB, precum personajul biblic, este un magician incompetent a cărui planuri mereu sunt sortite eșecului, indiferent de natura lor. Sora geamănă a lui Michael , Lindsay este răsfățata familiei și cel mai egocentric personaj. Și lista poate continua dar vă las plăcerea să îi descoperiți personal pe restul.

Rant: Dacă ar trebui să fac o listă cu cele mai nedreptățite capodopere din istoria televiziunii, Arrested Development ar fi categoric în top 3. Este, fără doar și poate, unul dintre cele mai bune seriale de comedie făcute vreodată — un spectacol de o inteligență diabolică, ce a fost cu mult înaintea timpului său și care, din păcate, rămâne criminal de underrated în comparație cu alte sitcomuri mult mai populare, dar infinit mai banale.

Ce face din Arrested Development un monstru sacru al comediei este scrisul absolut genial. Vorbim despre un serial extrem de „quotable”, construit ca o pânză de paianjen, unde o glumă aruncată în trecere în primul sezon își găsește poanta abia două sezoane mai târziu. Umorul nu vine din hohote ieftine sau din piese de fundal cu râsete înregistrate, ci din figurație, fundaluri pline de detalii ascunse, jocuri de cuvinte briliante și un narator (excepționalul Ron Howard) care taie în carne vie exact când personajele mint mai gogonat. Generează umor pe bandă rulantă, dar un umor care te obligă să fii atent — este genul de show la care, la o a doua sau a treia revizionare, descoperi glume noi pe care le-ai ratat prima dată.

Apoi, să vorbim despre personaje. Familia Bluth este un monument dedicat disfuncționalității, egoismului și absurdului. În teorie, aproape toate personajele sunt absolut detestabile: niște snobi narcisiști, vanitoși, incapabili de empatie și complet deconectați de la realitate. Și totuși, magia serialului constă în faptul că nu te poți abține să nu simpatizezi cu ei — sau, cel puțin, să râzi cu lacrimi la fiecare eșec spectaculos și la fiecare nefericire pe care și-o provoacă singuri.

Apoi, să vorbim despre personaje. Familia Bluth este un monument dedicat disfuncționalității, egoismului și absurdului. În teorie, aproape toate personajele sunt absolut detestabile: niște snobi narcisiști, vanitoși, incapabili de empatie și complet deconectați de la realitate. Și totuși, magia serialului constă în faptul că nu te poți abține să nu simpatizezi cu ei — sau, cel puțin, să râzi cu lacrimi la fiecare eșec spectaculos și la fiecare nefericire pe care și-o provoacă singuri. De la Michael (Jason Bateman), singurul fiu aparent „normal” care încearcă să țină corabia la linia de plutire doar pentru a-și hrăni propriul complex de superioritate, până la genialul Tobias Fünke (David Cross) — probabil cel mai neinspirat ales personaj din istoria comediei —, distribuția funcționează ca un ceas elvețian. Dintre toți, G.O.B. (Will Arnett) este absolut magistral și, fără îndoială, cel mai tare personaj din tot serialul. Magicianul eșuat care insistă că el nu face „trucuri”, ci „iluzii” („tricks are what a whore does for money!”), întruchipează perfect penibilul și aroganța ieftină. Fie că intră pe scenă dansând isteric pe melodia The Final Countdown, că merge pe Segway încercând să pară un om de afaceri important sau că este complet terorizat de ideea de a primi aprobare de la tatăl său, fiecare apariție a lui G.O.B. este aur curat. Arnett livrează o prestație legendară, transformând un egoist patologic într-unul dintre cele mai iubite și memorabile personaje din istoria comediei TV.

Din păcate, tocmai faptul că era un serial prea inteligent și prea rapid pentru publicul obișnut al anilor 2000 i-a adus anularea prematură pe rețeaua Fox. Chiar dacă ulterior a fost readus la viață de Netflix, primele trei sezoane rămân sfânta treime a comediei. Arrested Development nu este doar un serial la care râzi; este un studiu de caz despre cum se scrie comedia de elită. Un show absolut obligatoriu pentru oricine susține că iubește televiziunea de calitate.