ATENȚIE, ACEST ARTICOL POATE CONȚINE SPOILERE
Mi-a fost foarte greu să mă apuc de scris această cronică pentru că nu găseam defel începutul perfect. Așa de mult lucruri mi se învârteau în cap în legătură cu ce aș fi vrut să spun despre acest film sau ce ar fi trebuit să spun fără să cad în capcana spoilerelor și să vă stric prima vizionare a ceea ce este, probabil, filmul care a reușit să captureze aproape fidel esența unei benzi desenate. Nu afirm aici că este CEL MAI BUN film făcut vreodată, departe de mine gândul ăsta. Dar luat în ansamblul universului MCU, reușește să reunească firele epice a 18 filme, spuse pe parcursul a 10 ani, și o face cu mult fler. Frații Russo au reușit ceea ce părea aproape imposibil. Au reușit să adune aproape toți eroii din MCU și să îi confrunte cu Thanos, care după mai multe momente de tease care ne dădeau de înțeles că e de rău cu respectivul, își face în sfârșit apariția. Și doamne ce apariție. Pot zice cu mâna pe inimă că Thanos este cel mai bun villain produs de Marvel, depășindu-l chiar și pe favoritul tuturor, Loki.
Dar să o luăm pe rând. Așadar după cum ziceam, Thanos ăsta caută de zor niște pietre magice de a căror proveniență nu ne prea interesează cert este că acestea există iar dacă puterea lor este combinată, lucrul ăsta ar fi dezastruos pentru univers pentru că tot ce dorește Thanos mai mult este să aducă echilibru în univers, echilibru obținut prin sacrificarea a jumătate din populația sa. El vine deja echipat cu piatra Puterii aflată pe Xandar iar primul popas este, așa cum am văzut la finalul lui Thor Ragnarok, pe nava acestuia unde Loki deținea piatra Spațiului. În curând lucrurile degenerează iar eroii noștri din toate colțurile universului, ajung să conlucreze în oprirea titanului nebun. Echipele de eroi sunt refăcute și cu toate că inițial personalitățile lor intră în conflict, totul este pus deoparte când începe marea cafteală. Fiecare grup merge după o piatră dar Thanos nu lucrează singur, cu toate că la cât e de puternic nici nu prea are nevoie de mult ajutor. Lacheii acestuia numiți sugestiv Copii lui Thanos și anume Ebony Maw, Cull Obsidian, Proxima Midnight și Corvus Glaive (cu toate că nu sunt numiți în film) sunt suficienți de puternici cât să le creeze serioase bătăi de cap și celor mai puternici eroi. Cam atât trebuie să știți despre film fără a intra prea tare pe tărâmul spoilerelor.
Să trecem la personaje. După cum ziceam, lui Marvel i-a ieșit de data asta un villain de excepție. Este puțin bizar cum într-un film atât de aglomerat cu personaje, Thanos nu doar că fură prim planul și îi simți prezența în fiecare scenă dar și poate fi considerat eroul principal. Planul său este unul de care poate fi mândru doar un geniu nebun iar pe acesta se pare că nu îl deranjează această etichetă. El simte, întocmai ca oricare alt psihopat cu tendințe de genocid, că este eroul poveștii iar ceea ce face, face pentru binele tuturor, fiind singurul care este dispus să FACĂ ceva. Mai mult, filmul explorează și relația sa cu Gamora, fiica sa adoptivă, pe care o iubea foarte mult, cum doar un părinte poate să își iubească copilul. Acest lucru ne arată o latură emoțională neexplorată cu alți villains de la Loki încoace. La sfârșit de film am rămas cu sentimentul că poate nu e chiar așa de greșit ce gândea el și am ajuns să îi înțeleg motivația ceea ce nu pot să zic pentru mulți alți villains oferiți de Marvel.
Dar Thanos nu este singurul cu un cuvânt greu de spus în film. După cum era de așteptat, nu toți eroii reușesc să iasă la rampă, în special grupul lui Steve Rogers simțindu-se puțin ignorat, dar la final rămâi cu impresia că fiecare și-a avut locul în poveste și și-a adus propria contribuție la evenimente. Strălucește ca de obicei Tony Stark, unul dintre personajele care au crescut cel mai mult de-a lungul filmului. Pe lângă tentativa de a duce o viață cât mai normală alături de Pepper Potts, Tony își dezvoltă în continuare relația de mentor-protejat pe care o are cu Peter Parker. Dacă Tony este vocea speranței umanității, atunci Thor este manifestarea acestei speranțe, având un rol deosebit de important în acest film. Departe de eroul predispus la riscuri inutile care era în primul Avengers, Thor s-a maturizat și prezintă acuma adevărate trăsături de leader, cu toate că este rege pentru un neam fără țară. Mai reușesc să iasă la rampă și alți eroi, cum ar fi Bruce Banner, reîntors printre ai săi dar cu mari probleme de reajustare și reintegrare, Doctor Strange și Vision, implicați în mod direct în planul lui Thanos drept deținători de pietre importante plotului (piatra Minții și a Timpului). Dacă tot ziceam de Steve Rogers, acesta se pare că a renunțat la titulatura de Captain America odată cu intrarea lui în ilegalitate la finalul lui Civil War, adoptând o personalitate mult mai apropiată de personajul Nomad din benzile desenate. Același lucru poate fi spus de Bucky care este cunoscut acuma în rândul celor din Wakanda sub numele de White Wolf, așa cum văzut și în scenele de după credite ale lui Black Panther.
Alt lucru extrem de curajos făcut de frații Russo și de diabolicii lor scenariști este cât de necruțătoare poate fi ambiția lui Thanos față de cei care au nefericirea de a-i sta în cale. Această brutalitate este resimțită de la prima până la ultima scenă, cum rar spre niciodată nu s-a mai întâmplat vreun film Marvel. Fie că vorbim despre sacrificiu nobil, tragedie fără sens sau chiar crimă, totul este permis, exact ca în benzile desenate. Și totuși dracul nu este atât de negru și să nu vă așteptați în nici o clipă să fiți complet debusolați, avem și umor bun, care culmea, nu trage deloc în jos seriozitatea mizelor. Poantele sunt bine calibrate, chiar dacă sunt relativ sporadice, principalii vinovați de ele făcându-se aceiași Drax, Rocket sau Spidey și involuntar: Banner și Thor. Combinațiile de eroi sunt neașteptate dar funcționează perfect, având astfel în fiecare grup măcar un personaj sau două de care să îți pese.
Din punct de vedere grafic avem aceeași calitate înaltă impusă de Marvel, cu toate că au fost momente mici în care am sesizat mici discordanțe enervante, dar nu suficient cât să mă scoată din imersiune. Thanos este creat excepțional, fiind momente în care uiți că este un personaj fictiv.
Ce aș putea să zic împotriva acestui film este că nu se pretează celor străini de universul MCU. Nu este nicidecum un punct de intrare în acest univers, în special având în vedere acumularea de personaje și povești din atâtea alte filme. În rest numai de bine. Pentru minte a reprezentat în sfârșit un film hyped care nu a dezamăgit, lucru foarte rar în zilele noastre. Recomandarea mea este de esențial (pentru fanii filmelor bazate pe benzi desenate)!
Cu siguranță sunt multe lucruri pe care cel mai probabil am vrut să le spun și le-am uitat dar filmul ăsta este un monstru rar care m-a lăsat fără cuvinte la prima vizionare și cu un hype și mai mare pentru continuarea sa de la anul.
No Comments