Cu greu îmi vine să vorbesc despre acest film. L-am așteptat nespus de mult. Am așteptat să văd cum îl va interpreta Leto pe Joker, cât de bine o va surprinde Margot pe Harley Quinn sau cum se va extinde universul DC și mai ales dacă va fi ceva coerent care poate găzdui atâtea personaje? În mare măsură, filmul m-a dezamăgit. Și am chiar plecat motivat să îl iubesc, în special după toată tevatura fani vs Rotten Tomatoes, cu criticii neînduplecați care făceau filmul cu ou și oțet, și fanii care plângeau pentru ”nedreptatea” comisă.
Am dorit din toată inima ca acest film să aibă succes, să fie ceva mai mult decât o suită de clișee, să închidă gura cârcotașilor care propovăduiesc decăderea filmelor bazate pe comics, filme pe care personal le ador și sunt în stare să le iert foarte multe aspecte negative. Dar dorința mi-a fost îndeplinită doar pe jumătate. Și să vă explic de ce.
Povestea a lăsat de dorit. Nu e ceva nou, nimic revoluționar, ba parcă mă gândesc că Marvel a făcut-o mai bine cu Guardians of the Galaxy, fiind în mare făcut după același croi. Avem o trupă de beligeranți dubioși, forțați de împrejurări să lucreze împreună, ajungând pe parcursul aventurilor să cunoască ce înseamnă să ai un prieten pe care te poți baza. Mai puțin Slipknot… vedeți voi de ce. Filmul continuă povestea începută în Batman v Superman, film terminat cu moartea lui Superman, iar de aici se merge direct la întrebarea că ce facem acuma dacă protectorul umanității a dispărut, și dacă următorul meta-om va decide să fie rău, cine îl va opri. Astfel, Amanda Waller, un agent guvernamental fără scrupule, înaintează un plan numit Taskforce X, bazat pe recrutarea unor criminali, și forțarea acestora (prin mijloace de genul ai o bomba implantată în gât, dacă nu faci ce îți zic, boom) să se supună tuturor ordinelor. Astfel, aflăm că Amanda a fost destul de ocupată, strângând deja o sumedenie de criminali, fiecare primind o prezentare „meseriașă”. Astfel printre ei se numără Deadshot (Will Smith) cel mai conturat și mai umanizat personaj dintre ei, un țintaș fără egal, care se ocupa cu asasinate, Harley Quinn (Margot Robbie) atracția principală a filmului, fosta psihiatră a lui Joker, de care s-a îndrăgostit lulea și pentru care ar face orice, și ea bine conturată ca personaj, Diablo, un meta-om cu puteri pirokinetice care și-a ucis familia într-o ieșire nervoasă și care s-a „internat” de unul singur la pușcărie, Killer Croc, un mutant jumate om jumate crocodil, prezent mai mult ca suport comic, Captain Boomerang, a doua sursă de suport comic. Ei vor fi dați în grija lui Rick Flag, un soldat exemplar, bun la toate care s-a îndrăgostit de June Moon, o doctoriță posedată de spiritul antic al unei vrăjitoare, The Enchantress. Toți aceștia se văd manipulați să lucreze pentru a înfrânge anumite forțe malefice care terorizează și pun în pericol umanitatea. Deci după cum ziceam nimic nou sub soare cu această poveste.
Ca să încep cu cele bune, soundtrackul este fenomenal, actorii se implică cu pasiune în roluri, nu prea simt roluri telefonate din partea nimănui iar acțiunea este prezentă la tot pasul, fiecare glonț tras fiind însoțit de un one-liner clasic. Dar personajele nu se prea iau în serios și asta contrastează puternic cu ce a încercat BvS să impună, acea seriozitate cruntă. Când am văzut că practic au pus șablonul Marvel, încercând să îl facă cât mai user friendly cu putință, mi-a fost cam clar faptul că acest univers suferă de lipsa unei direcții clare.
Al doilea lucru nasol este faptul că studiourile au intervenit în procesul final. Acest lucru i-a costat pe Fox cu al lor Fantastic Four, și a fost cât pe ce să îi coste și pe Warner cu acest film, și în mare se chiar simte rezultatul. Lipsește coerența, parcă totul este un trailer-edit (compania care a realizat impresionantele trailere de prezentare a filmului, a fost angajată să se ocupe de editarea finală a peliculei). Unde mai pui că au fost nevoiți să mai filmeze o bună bucată de dialoguri după ce au văzut cât de criticat a fost BvS pentru lipsa umorului. Poate că erau mai câștigați de își păstrau direcția și timpul le dădea dreptate până la urmă.
M-aș mai fi plâns de faptul că Jokerul apare foarte sumar, și servește mai mult ca și catalist pentru creșterea lui Harley ca personaj. Și dacă apărea mai mult distrăgea atenția de la ce era important și anume Suicide Squad-ul titular. Așa că în cele din urmă, în ce mă privește, atât timp cât Leto își va relua rolul cât mai curând, eu mă voi declara satisfăcut pentru ca mi-a plăcut de el în acest rol. Nu este el Heath dar este undeva aproape.
Ca să închei totuși pe o notă pozitivă, filmul nu se sfiește să includă adaptări cât mai fidele ale benzilor desenate. De la povestea adaptată aproape fidel, până la anumite scene luate cadru cu cadru din comics, la nenumărate referințe și obligatoriile easter egg-uri, toate sunt prezente, îngrămădite chiar în acest film. Totuși, graba DC de a-i ajunge pe cei de la Marvel, îi obligă să fugă cu pași mari, iar cei de la Marvel exact cu asta au avut succes. Ei au reușit să prezinte fiecare personaj în parte înainte de a-i prezenta pe toți alături și să ne facă să realizăm că toți cei prezentați ocupă același univers. DC a decis să ne introducă direct în miezul acțiunii și acest fapt ne cam face să suferim. Aștept cu deosebit interes Wonder Woman despre care sper că va fi cel care va rupe blestemul criticilor. Până atunci o să mai revăd odată acest film și o să aștept cu deosebit interes toate aparițiile bazate pe comics.
No Comments