Recomandare – musai!
Gen: Biografic, Dramă, Muzical
Regie: Bryan Singer
Distribuție: Rami Malek, Lucy Boynton, Gwilym Lee, Ben Hardy, Joseph Mazzello, Aidan Gillen, Tom Hollander, Mike Myers
Durată: 2 h. 14 min.
Rating IMDB: 8.0
Despre: Bohemian Rhapsody prezintă povestea trupei Queen, de la începuturile sale până la monumentalul concert Live Aid, insistând în mod special asupra legendarului, unicului și inegalabilului Freddie Mercury.
Rant: 2018 s-a conturat a fi un an propice pentru filmele cu temă muzicală, filme care au dat deja 2 performanțe incredibile și anume Bradley Cooper și Rami Malek. Dacă Bradley a avut libertatea de a contura un personaj fictiv, Remi a fost mai îngrădit în aceste libertăți, având misiunea deloc de invidiat de a-l întruchipa unul dintre cei mai extravaganți artiști care au binecuvântat vreodată scena muzicală, și anume pe Freddie Mercury. Și sunt fericit să raportez că Rami face un rol senzațional, reușind să îl readucă la viață timp de două pe Freddie.
Chiar dacă au existat probleme cu regizorul Bryan Singer, acesta fiind înlocuit de Dexter Fletcher când mai erau puțin din filmări, filmul se prezintă destul de solid. Mărturisesc că am fost destul de prins de cele două ore și un pic cât a durat, purtat fiind de prestația excepțională a lui Rami și de soundtrackul de excepție, așa cum era de așteptat, o compilație Best of Queen.
Cu toate astea, filmul joacă la siguranță, mizând pe carisma lui Rami poate un pic prea mult. Sunt prezentate două povești intercalate, una previzibilă și de ce nu, plictisitoare pe alocuri, și anume ascensiunea trupei Queen, o ascensiune prea rar pusă sub semnul întrebării, trecând de la trupa nou înființată ce cânta prin baruri, la trupa solidă ce umplea stadioane la interval de doar câteva minute. A doua poveste este mult mai interesantă și se învârte în jurul personalității extrem de captivante a lui Freddie, și ne prezintă atât momentele sale de glorie, cât și cele de decadență (cu toate că poate un pic prea formal și jucând la sigur). Se pune accentul extrem de mult pe relația lui Freddie cu Mary Austin, și mult mai puțin pe orice relație gay, romantică sau sexuală avută de acesta.
Totul pornește de la momentul în care Freddie, un tânăr flamboaiant, cu o gură plină de prea mulți dinți și de prea multe note, întâlnește trupa Smile care tocmai și-a pierdut solistul. Chemistry instant între toți cei implicați, lucru ce duce spre succesul treptat al trupei. Freddie începe să își exploreze sexualitatea, lucru ce duce la o singurătate auto-destructivă, ajutată de un șarpe de agent care mereu îi susură în ureche cele mai necurate gânduri, totul culminând cu o despărțire a drumurilor pentru membrii formației, până la momentul Live Aid, care este magnific realizat, probabil highlightul filmul.
Filmul este poate prea politicos, merit și al implicării membrilor originali ai trupei, și nu încearcă să fie deloc scandalos, sau inchizitiv, așa cum i-ar sta bine unui biopic. Dar după cum ziceam, Rami Malek face ca filmul să strălucească, fiind mereu ca un păun printre porumbei, debordând de entuziasm. Măcar pentru plăcerea de a-l vedea în acțiune, cred că filmul este musai de urmărit, cu toate părțile sale mai puțin reușite.
No Comments