Recomandare – decent!
Gen: Horror
Regie: Nia DaCosta
Distribuție: Yahya Abdul-Mateen II, Teyonah Parris, Nathan Stewart-Jarrett, Colman Domingo, Kyle Kaminsky, Vanessa Williams
Durată: 1 h. 31 min.
Rating IMDB: 6.1
Despre: Un artist aflat în criză de inspirație și având un termen limită presant, află de legenda lui Candyman, un spirit răzbunător, și pornește să o investigheze, eliberând fără să știe spiritul înapoi în lume, spirit care foarte curând pornește o nouă serie de crime.
Rant: Filmul, regizat de Nia DaCosta și produs și scris de Jordan Peele, este o continuare directă a originalului din 1992 a lui Rose, care ignoră sequelurile mai puțin reușite și reia povestea la 20 și ceva de ani de la producerea oribilelor crime din cartierul Cabrini-Green.
Filmul începe cu imagini de coșmar văzute invers, ca în oglindă, care prevestesc ororile ce în curând vor fi dezlănțuite asupra cartierului nou, gentrificat, apărut peste fostul loc de coșmar unde a bântuit și a ucis înfricoșătorul Candyman. Un cuplu gay, format din Troy și Grady, merg în vizită la sora lui Troy, care locuiește alături de un artist, Anthony McCoy. Cei patru consumă vin, iar seara, Troy dorește să împărtășească tuturor o poveste de groază. El le spune acestora povestea lui Helen Lyle, o studentă albă care a înnebunit și a început să omoare oameni în ghetoul Cabrini-Green, făcând practic rezumatul primului film, un rezumat însă subiectiv, făcut prin ochii martorilor circumstanțiali, care nu erau la curent cu adevărata poveste. Atras de această poveste, mai ales pentru că era în lipsă de subiecte de inspirație, Anthony începe să investigheze cazul lui Helen, descoperind astfel legenda lui Candyman, un spirit răzbunător, căruia dacă îi spui numele de cinci ori în fața unei oglinzi, acesta apare și te ucide. Adâncindu-se în obsesia sa față de acest mit, Anthony descoperă că, fără să vrea, el l-a readus în viață, iar Candyman nu stă prea mult pe gânduri și se apucă din nou de ucis.
La suprafață, Candyman este un film horror clasic, o continuare bună a unui film ajuns cult-clasic. Dar, la fel ca și predecesorul său, filmul de față este și un strigăt de furie la adresa „dracului alb”, spiritul existând doar pentru a răzbuna ani și ani de inegalități și abuzuri comise împotriva cetățenilor de culoare. Jordan Peele a devenit un promotor puternic al acestui curent, și în loc să îi lase pe spectatori să deslușească tâlcul poveștii spuse, ia decizia radicală de a expune cât mai zgomotos posibil și de a ne da în cap cu moralitatea poveștii, lucru care mai mereu va deranja per total. Păcat de o cinematografie superbă, care ne testează mai mereu simțul percepției și care se joacă cu noi la fiecare pas.
Filmul este un slasher horror cu mici elemente comice adăugate pentru a crea câte o pauză binevenită între multiplele hăcuiri, dar și o poveste competent spusă, care continuă în cel mai natural mod posibil povestea originală. Actorii sunt extrem de bine aleși, personal fiind foarte curios de prestația viitorului Morpheus – Yahya Abdul-Mateen II, care nu dezamăgește ba chiar se descurcă onorabil cu un rol dificil. Apar și foști actori din filmul din 92, care își reiau rolurile originale, inclusiv Tony Todd, originalul Candyman. Oscilând între aceste elemente bune și o constantă și iritantă nevoie de a te lovi în cap cu moralitatea poveștii, Candyman este un film decent, pe care încă îl mai puteți prinde la cinematografe.
No Comments