Recomandare – decent!
Gen: Comedie, Horror
Regie: Ruben Fleischer
Distribuție: Woody Harrelson, Jesse Eisenberg, Emma Stone, Abigail Breslin, Rosario Dawson, Zoey Deutch, Luke Wilson
Durată: 1 h. 39 min.
Rating IMDB: 6.7
Despre: La zece ani după evenimentele din primul film, cei patru supraviețuitori: Tallahassee, Columbus, Wichita și Little Rock se mută din stat în stat în căutarea unui loc pe care să îl numească casă. Stabiliți fiind în cele din urmă în Casa Albă, ei au de a face cu monotonia și nervii inerenți care apar într-o familie, dar nu durează mult până când ei pornesc din nou la drum, unde dau peste zombie evoluați, alți supraviețuitori și multe, multe necazuri.
Rant: Zombieland: Double Tap este cu mult mai amuzant decât ar fi avut orice drept să fie. Filmul de la prima scenă ne anunță că nu are intenția să se ia în serios (fie că o consideri prima pe cea cu statuia studioului Universal ce mătrășește doi zombie ce îndrăznesc să o atace – gag repetat pe parcursul filmului cu zombie care atacă statui sau alte obiecte neanimate cu formă umană, fie monologul lui Columbus din prima scenă, în care ne întreabă dacă ne-a chiar fost dor de film). Comentariul meta parcă și mai prezent, filmul reușind să bifeze o grămadă de comparații cu alte producții similare, comentarii sociale sau miștouri la adresa unor concepte din ziua de azi (de referință rămânând monologul prostuței blonde care își imaginează, pentru amuzamentul celorlalți pasageri, un serviciu de taximetrie în care oameni străini duc alți străini acolo unde au aceștia nevoie, detaliind dureros de acurat până și sistemul de rating pe care l-ar da ea).
Așadar, au trecut 10 ani de când cei patru protagoniști s-au întâlnit pentru prima dată, iar relațiile dintre ei s-au schimbat radical. Wichita și Columbus formează un cuplu disfuncțional dar parcă menit unul pentru celălalt, în timp ce între Tallahassee și Little Rock se înfiripează o relație tată-fiică, completă cu perioada de rebeliune adolescentină și o atitudine paternă sufocantă. Suntem informați că zombii au început să se diversifice, putând a fi găsiți acum în mai multe sortimente: Homer – pentru cei proști (clară aluzie la patriarhul familiei Simpson), Hawking – ceva mai inteligenți, care pot utiliza diverse tactici pentru a încolți prada, și în cele din urmă, Ninja – incredibil de agil și deceptiv, plus că mai umblă zvonuri de existența unui prădător suprem, mai rar întâlnit. Cu toate astea, filmul este destul de light în ceea ce privește întâlnirile protagoniștilor cu zombiliticii, așa că nici nu va prea conta această clasificare.
Protagoniștii și-au găsit adăpost în Casa Albă, utilizând-o la maxim după propriile lor pofte. Dar după ceva timp petrecut acolo, încep să apară și anxietățile fiecăruia, Wichita respectiv Little Rock găsind viața în „familie” drept sufocantă, iar cu prima ocazie își iau tălpășița. Practic acesta este portița găsită de film pentru a introduce noi supraviețuitori, fiecare cu proprii pitici pe creier – o blondă zvăpăiată, un pacifist în căutarea locului perfect, o fanatică Elvis și o pereche identică cu Tallahassee și Columbus (cu două cameo de excepție în persoana lui Luke Wilson și Thomas Middleditch). Aceste interacțiuni sunt în general foarte amuzante, cu toate astea, Woody se află într-o formă atât de mare, încât reușește să îi eclipseze cu mult pe toți ceilalți.
Stilul vizual de nuvelă grafică este prezent din nou, cu text ce plutește peste tot pe ecran, în special când Columbus își enumeră regulile sale de supraviețuire. Revin și Kills of the Year, mici segmente amuzante de cum să omori zombie în cele mai originale moduri.
Neapărat să rămâneți la partea de credite, pentru că veți avea parte de o surpriză majoră, destul de lungă pentru ce se vrea a fi un gag end-credit. Nu cred că își merită un statut de musai, dar zău că a fost aproape de el! Distracție garantată 100%.
No Comments