Recomandare – musai!
Gen: Thriller horror
Regie: Fede Álvarez
Distribuție: Jane Levy, Dylan Minnette, Daniel Zovatto, Stephen Lang
Durată: 1 h. 28 min.
Rating IMDB: 7.1
Despre: Un trio de delicvenți care se ocupă cu spartul caselor, intră în casa unui veteran de război orb considerându-l o pradă ușoară, însă ei vor avea parte de șocul vieții.
Rant: La momentul lansării filmului Don’t Breathe, regizorul Fede Álvarez nu avea prea multe filme la activ, în afară de acesta și de remake-ul lui Evil Dead, așa că nu ai fi putut spune că era un nume de băgat în seamă. Începându-și cariera cu un remake prost primit de critici și de audiențe poate că a fost un pas greșit dar odată cu Don’t Breathe el arată lumii că este un regizor competent, stăpân pe arta sa, care știe cum să ia formule clasice și să le transforme în ceva nou, proaspăt. La fel ca și la primul film, el îl are în colț pe legendarul Sam Raimi, care produce acest film, și de la care se pare că a învățat arta minimalismului în filme. Don’t Breathe nu este un film lung și asta pentru că nu are de ce să fie, plotul fiind foarte bine dozat într-o primă parte scurtă expozitivă, și conținutul pliin de suspans și scene care o să te țină cu sufletul la gură.
Începem așadar prin a ne familiariza cu cei trei protagoniști care locuiesc în Detroit și sparg case de unde nu fură bani decât mărunțișuri, pentru a nu fi culpabili de crime prea mari. Rocky încearcă să se scape de familia ei toxică și să plece altundeva pentru a o lua de la început, alături de surioara ei, Alex este cerebralul grupului, și cel care îi poate băga pe nevăzute și neauzite în casele vizate iar Money reprezintă mușchiul grupului, cel care face și apoi gândește. Cei trei îl iau în vizor pe Norman Nordstrom, un fost soldat lăsat orb în urma unei explozii, a cărei fiică a decedat de curând iar el s-a ales cu o sumă mare în urma procesului. El locuiește într-o căsuță cochetă într-un cartier pustiu, având alături doar un Rottweiler loial. Doar că cei trei nici nu se gândesc ce vor putea găsi în casa bărbatului orb, și nici cât de pornit este acesta în a-și proteja locuința și intimitatea.
Ce rezultă este un thriller bulversant, care mai mult decât scene de jump-scare bine dozate și o claustrofobie garantată, îți va oferi și niscai material de gândire. Cine sunt adevărații oameni răi din acest film? Cum poți cuantifica răul pe care îl faci altuia, care este unitatea de măsură? Don’t Breathe ne va provoca mereu și mereu să ne punem celebra întrebare a cetățeanului turmentat a lui Caragiale: „Și eu cu cine votez?”. Este un film gri din punct de vedere moral, din care absolut nimeni nu va ieși curat, o gură de aer proaspăt în peisajul monoton al filmelor franciză sau al horror-urilor generice care împânzesc peisajul. De fapt aș chiar îndrăzni să zic că acest film nu este un horror, trăindu-l mai mult ca o experiență claustrofobă, care te face să faci exact ce zice titlul, și anume Don’t Breathe (să nu respiri).
No Comments