Guardians of the Galaxy vol. 2 reprezintă o dulce revedere cu personajele filmului hit din 2015, care a luat box-office-ul prin surprindere, o revedere care ar fi putut fi perfectă dacă nu se reciclau anumite chestii din primul pe ideea, dacă a funcționat în primul sigur va funcționa și în al doilea pentru că o să îl facem mai mare. ”Bigger is not always better”, indiferent ce mesaj ar transmite armele imense ale lui Rocket.
Povestea per ansamblu a fost cam de umplutură, parcă așteptându-se intrarea în scenă a lui Thanos odată cu Phase 4 și cu Infinity War-ul. Atât timp cât personajele și dezvoltarea lor și a legăturilor dintre ele a fost punctul principal de interes, totul a fost perfect. Glumele au curs, s-au alternat momentele de acțiune cu cele de comedie și cu cele de tristețe, un echilibru deloc ușor de înfăptuit. Personajele nou introduse s-au integrat perfect în angrenaj și per total, filmul a servit excelent în extinderea spațială a universului Marvel, fiindu-ne prezentate rase, locații și tehnologii noi, iar mitologia fiind vast extinsă cu apariția a Celestials și în mică măsură a Watchers (chiar dacă doar pentru un cameo deja clasic al acestor filme și fără un impact anume asupra poveștii).
Ziceam că totul decurge bine pe ecran, asta până când regizorul ține să ne aducă la realitate și să ne reamintească că avem o poveste și avem un villain. Parcă atunci filmul tinde să bată pasul pe loc și are mici momente de stagnare. Ca de obicei, motivația villainului este destul de slab explicată, nefiind oferite motive mai complexe decât acela – pentru că pot. Ceea ce nu pot spune și despre jocul actoricesc al acestuia, care e foarte spot-on și unul dintre punctele luminoase ale filmului.
Dacă tot veni vorba de actori, se vede că personajelor principale le-a fost dor de aceste roluri și au revenit la ele fără prea mult efort. Între ei s-a creat acea legătură specifică unei familii, cuvânt cheie pentru acest film, deoarece familia este factorul care propulsează înainte poveștile tuturor personajelor. Pe lângă deja clasicii, Peter Quill, a cărui poveste de căutare a unei familii este centrală, pentru film, Drax, același munte de mușchi care este Dave Bautista, dar care are de departe cele mai bune replici din film dar și dă dovadă de o surprinzătoare sensibilitate, Gamora, a cărei poveste este strâns legată de data asta de Nebula, sora ei, și de relația cu anumite tensiuni dintre ea și Peter, Rocket și Baby Groot, cu roluri inversate față de prima parte, Rocket devenind aici protectorul micuțului Groot, ni se adaugă niște personaje noi. Unul dintre aceste personaje este Yondu, figura paternală a lui Peter Quill, care l-a răpit de pe pământ și l-a crescut în spiritul Ravagers, și are cea mai importantă contribuție la desfășurarea evenimentelor. Alături de el, o reîntâlnim pe Nebula, sora aproape robotizată a lui Gamora, și pe nou introdusa Mantis, o ființă empată, capabilă să simtă și să manipuleze sentimentele celorlalți. La fel și Kraglin, interpretat de fratele regizorului – Sean Gunn, are mai multe de făcut
Kurt Russel și Sylvester Stallone sunt două adiții binevenite pentru acest univers dar alături de ei, surprindem o groază de actori cu nume, care fac mici apariții pe ici și pe colo așa că vă las să îi descoperiți singuri.
Guardians of the Galazy 2 este per total un film bun, o adiție binevenită universului MCU, iar Marvel se pare că a recunoscut calitatea regizorală a lui James Gunn pentru că i-a predat frâiele și i-a permis să își implementeze propria viziune fără să îi sufle în ceafă, iar acest lucru întotdeauna se simte în filme. Ba mai mult, el deja a anunțat că se pregătește un Guardians of the Galaxy 3 și se pare că partea spațială a MCU este în mâini sigure.
No Comments