Recomandare – decent!
Gen: Comedie
Regie: Joel și Ethan Coen
Distribuție: Josh Brolin, George Clooney, Alden Ehrenreich, Ralph Fiennes, Jonah Hill, Scarlett Johansson, Frances McDormand, Tilda Swinton, Channing Tatum
Durată: 1 h. 46 min.
Rating IMDB: 6.3
Despre: Eddie Mannix, un producător executiv și om de ordine (fixer) la un mare studio din Hollywood-ul anilor ’50, are o groază de probleme pe cap: o divă însărcinată care trebuie salvată de un scandal mediatic, oferta unui job mai bun și mai liniștit, două reportere gemene aflate în vânătoare de bârfe spumoase, un actor de westernuri catapultat într-o producție de artă și, colac peste pupăză, răpirea actorului principal din cel mai scump film al studioului.
Rant: Sunt un fan dedicat al fraților Coen. Producții precum Raising Arizona sau The Big Lebowski au fost titluri cu care m-am format ca cinefil, în timp ce O Brother, Where Art Thou? sau Barton Fink surprind cel mai bine umorul lor aparte, înclinat deseori spre suprarealism. Au avut însă și filme mai puțin inspirate, cum ar fi The Ladykillers, care mi se pare cel mai slab proiect al lor. Însă lucrul cel mai important este că, indiferent pe ce spectru al gusturilor cinematografice te afli, vei găsi mereu ceva pe placul tău în filmografia lor.
Pelicula de față (Hail, Caesar!) arată foarte bine la prima vedere. Avem o distribuție de excepție ce aduce la apel mulți dintre colaboratorii frecvenți ai regizorilor — precum George Clooney, Tilda Swinton sau Frances McDormand —, alături de alte nume consacrate ca Scarlett Johansson, Josh Brolin, Ralph Fiennes, Channing Tatum sau Jonah Hill. Iar aici apare prima problemă. În timp ce povestea este centrată pe personajul lui Josh Brolin (Eddie Mannix), mulți dintre ceilalți actori fac mai mult figurație, apărând doar pentru un cadru sau două, deși se regăsesc pe afiș ca și cum ar avea roluri consistente. Filmul își face astfel un deserviciu prin nefolosirea adecvată a acestei distribuții impresionante.
Scenariul îl urmărește pe Eddie Mannix, un fixer al studiourilor de film — adică acel om bun la toate pe care conducerea se bazează pentru a rezolva orice criză și a menține lucrurile pe făgașul normal. Dacă e nevoie de o mică mită oferită poliției pentru a mușamaliza scandalul unei actrițe prinse în ipostaze indecente, Eddie este acolo. Când un actor vine cu aere de vedetă și blochează producția, Eddie intervine cu două palme pentru a-i băga mințile în cap. Dacă o altă actriță rămâne însărcinată fără a fi căsătorită, tot el găsește o soluție. Pe lângă această rutină haotică, pe cap îi aterizează o criză uriașă: protagonistul celei mai importante producții ale studioului este răpit. Actorul în cauză, Baird Whitlock, este interpretat de George Clooney, care face un rol excelent (așa cum doar frații Coen știu să-l îndrume). În tot acest haos, singurele dorințe ale lui Eddie sunt să se lase de fumat și să acorde mai mult timp familiei sale care îl iubește necondiționat.
Planurile narative se succed și se amestecă, însă ițele poveștii nu reușesc cu adevărat să te prindă. Este păcat de secvențele extrem de amuzante — cum ar fi întâlnirea liderilor religioși pentru a stabili dacă o producție despre Isus insultă vreo credință, dialogul spumos dintre regizorul de film de artă și actorul de westernuri aruncat într-un rol dramatic, sau discursul despre manifestul comunist în contextul Hollywoodului de atunci. Din păcate, aceste momente nu reușesc să formeze un tot unitar, provocând pe alocuri stări de monotonie.
Filmul transcende tipologia comicei clasice și devine un omagiu adus cinematografiei anilor ’50, cu toată strălucirea falsă a industriei din acea epocă. Frații Coen își manifestă dragostea față de această perioadă prin cadre atent construite și prin micile detalii ale Producțiilor din cadrul filmului — aceste veritabile filme în film.
No Comments