Cine este acest Ip Man? Ce treabă are un angajat IT cu filmele de arte marțiale? Ce, nu e IP – internet protocol? Ah, ăla e numele lui? Acestea au fost întrebările pe care mi le-am pus prin 2008 când am văzut primul film din această serie. Așteptându-mă la o acțiune furibundă cu hackeri ce își cărau pumni și picioare în cap, am fost, în schimb, surprins de un film istoric, cu accente de dramă chinezească și cu niște scene de acțiune incredibile. Deja îl luasem de ceva vreme în vizor pe Donnie Yen, actorul ce îl interpretează pe Ip Man, de la explozivul Flash Point. Adevărul e că îl văzusem mult mai înainte de acel punct, în Blade 2, Highlander sau Shaolin Knights, în diverse roluri de scurte, dar probabil îl înregistram doar ca un alt figurant chinez. Of, of, bine că m-am mai deșteptat de atunci și am ajuns să îmbrățișez și cultura asiatică, implicit și producțiile sale cinematografice.
Revenind la această serie, am aflat apoi, după ce am văzut genericul primului film, că acest domn, pe lângă faptul că a făcut tehnica Wing Chun foarte faimoasă pretutindeni pe glob, a fost maestrul unicului și inegalabilului Bruce Lee. Cele trei filme din seria lui Yen prezintă viața acestuia, dar de atunci au mai apărut și alte producții, numele de Ip Man devenind o marcă tot mai fierbinte și mai dorită de producătorii de filme, dornici să găsească următorul erou popular. Nu o zic neapărat ca fiind ceva rău, dar nu toate filmele s-au ridicat la înălțimea acestei serii, și parcă nici un alt actor nu a adus acea autenticitate pe care o aduce Yen. Hai poate Tony Leung din The Grandmaster s-a mai apropiat de personaj, dar filmul a fost mai mult o dramă meditativă asupra unei epoci pe cale de dispariție a școlilor de arte marțiale.
Trilogia respectivă semnată de regizorul Wilson Yip, continuă un șir de colaborări fructuoase dintre el și Donnie Yen, împreună aceștia lucrând la unele dintre cele mai bune filme ale lui Yen – SPL, Flash Point și aceste 3 filme. Din capul locului spun că aceste filme nu sunt documentare, sunt niște istorii mai romanțate ale acestui personaj. Să le luam puțin pe rând. În Ip Man 1, eroul titular ne este prezentat ca un maestru retras, ce ducea un trai destul de luxos, dar care era reticent în ceea ce privea acceptarea de noi studenți. După ce războiul Sino-Japonez s-a încheiat în favoarea ultimilor, aceștia au invadat orașul Foshan, unde își ducea traiul Ip Man, și au forțat mulți maeștri de arte marțiale să lupte pentru divertismentul trupelor. În cele din urmă, Ip Man reușește să fugă în Hong Kong, nu înainte de a avea o rundă memorabilă împotriva a 10 centuri negre și apoi împotriva unui general japonez. Ip Man 2 începe cu sosirea acestuia în Hong Kong, un oraș corupt, guvernat de străini și strădaniile sale de a înființa o școală de arte marțiale. După ce într-un final este acceptat de restul maeștrilor, Ip se vede nevoit să lupte din nou pentru apărarea onoarei naționale, un lait-motiv al filmelor chinezești, în special cele produse în Hong Kong. Și ajungem în cele din urmă la partea a treia care îl găsește pe Ip devenit grandmaster al maeștrilor, un fel de tătic al lor. Plasată în același corupt Hong Kong, parcă mai corupt ca niciodată, povestea îl urmează pe Ip și ne arată eforturile sale de a salva o școală și implicit pe cei de acolo, de atacurile unor gangsteri locali ce lucrau pentru un industriaș străin. Pe lângă asta, Ip mai este nevoit să se confrunte și cu un nou aspirant la titlul de cel mai bun maestru Wing Chun precum și cu boala nevestei sale.
Nu este cel mai strălucit film din serie, parcă ceva s-a pierdut pe drum, sau pur și simplu s-a pierdut din noutatea personajului. La fel am putea spune despre poveste dar totuși filmul reușește să puncteze foarte bine la 2 aspecte, destul de importante. Primul ar fi că partea a doua a filmului este cea mai dramatică, ajutată fiind și de un joc actoricesc foarte bun din partea tuturor celor implicați. Al doilea ar fi că scenele de acțiune sunt, cum altfel, extrem de bine regizate. La anunțul că Mike Tyson va fi în film, am strâmbat din nas, și pe jumate am avut dreptate. Mike nu prea le are cu actoria și asta se simte enorm în scenele care se vor serioase iar prezența lui acolo este cam ca nuca în perete. Dar scena de acțiune în care este implicat te lasă fără respirație. Urmărind un interviu recent cu cei doi protagoniști, Yen recunoștea că pe cât de mișto a fost colaborarea, pe atât și-a simțit viața pusă în pericol în timpul filmării acelor scene.
Nu am menționat de legătura dintre Ip Man și Bruce Lee dintr-un singur motiv. Dacă în primul film, acest lucru era menționat doar pe genericul de final și în al doilea film au întâmpinat niște dificultăți legale în ceea ce privea folosirea imaginii lui Bruce, astfel acesta – sub forma unui mucos de 10 ani – făcând o apariție scurtă la finalul filmului proclamându-și interesul de a antrena cu Ip Man, în cele din urmă apare pentru câteva momente scurte în cea de-a treia parte, dar complet irelevant față de poveste. În speranța că odată și odată o să primim și un film care să îi aibă în centru pe cei doi, vă las cu una din învățăturile maestrului Ip Man ”nu contează nimic mai mult pe lume decât dragostea celor apropiați”.
No Comments