Recomandare – musai!

Gen: Acțiune, Biografic, Dramă
Regie: Wilson Yip
Distribuție: Donnie Yen, Zhang Jin, Lynn Hung, Mike Tyson
Durată: 1 h. 45 min.
Rating IMDB: 7.1

Despre: Ip Man a ajuns cel mai respectat maestru de arte marțiale din Hong Kong, dar se vede confruntat cu mai multe probleme: ba o gașcă de răufăcători chitiți să evacueze școala fiului său, ba sănătatea precară a nevestei sale, ba faptul că în zonă apare un alt practicant de Wing Chun care își proclamă tehnica ca fiind cea originală și, nu în ultimul rând, faptul că Bruce Lee este foarte insistent să îi devină elev.

Rant: Cine este acest Ip Man? Ce treabă are un angajat IT cu filmele de arte marțiale? Ce, nu e IP – Internet Protocol? Ah, ăla e numele lui?

Acestea au fost întrebările pe care mi le-am pus prin 2008, când am văzut primul film din această serie. Așteptându-mă la o acțiune furibundă cu hackeri care își cărau pumni și picioare în cap, am fost, în schimb, surprins de un film istoric, cu accente de dramă chinezească și cu niște scene de acțiune incredibile.

Deja îl luasem de ceva vreme în vizor pe Donnie Yen, actorul care îl interpretează pe Ip Man, încă de la explozivul Flash Point. Adevărul e că îl văzusem mult mai devreme, în Blade 2, Highlander: Endgame sau Shanghai Knights, în diverse roluri scurte, dar probabil îl înregistram doar ca pe un alt figurant chinez. Of, bine că m-am mai deșteptat de atunci și am ajuns să îmbrățișez și cultura asiatică, implicit și producțiile sale cinematografice.

Revenind la această serie, am aflat apoi, după ce am văzut genericul primului film, că acest domn, pe lângă faptul că a făcut tehnica Wing Chun faimoasă pretutindeni pe glob, a fost maestrul unicului și inegalabilului Bruce Lee. Cele trei filme din seria lui Yen prezintă viața acestuia, dar de atunci au mai apărut și alte producții, numele de Ip Man devenind o marcă tot mai fierbinte și mai dorită de producătorii de filme, dornici să găsească următorul erou popular. Nu o zic neapărat ca pe un lucru rău, dar nu toate filmele s-au ridicat la înălțimea acestei serii și parcă niciun alt actor nu a adus acea autenticitate pe care o transmite Yen. Hai, poate Tony Leung din The Grandmaster s-a mai apropiat de personaj, dar acel film a fost mai mult o dramă meditativă asupra unei epoci pe cale de dispariție a școlilor de arte marțiale.

Trilogia respectivă, semnată de regizorul Wilson Yip, continuă un șir de colaborări fructuoase dintre el și Donnie Yen, cei doi lucrând împreună la unele dintre cele mai bune filme ale actorului: SPL, Flash Point și aceste trei pelicule. Din capul locului spun că aceste filme nu sunt documentare, ci niște istorii mai romanțate ale acestui personaj.

Să le luăm puțin pe rând. În Ip Man 1, eroul titular ne este prezentat ca un maestru retras, ce ducea un trai destul de luxos, dar care era reticent în ceea ce privea acceptarea de noi studenți. Odată cu izbucnirea Războiului Sino-Japonez și ocuparea orașului Foshan, unde își ducea traiul Ip Man, invadatorii au forțat mulți maeștri de arte marțiale să lupte pentru divertismentul trupelor. În cele din urmă, Ip Man reușește să fugă în Hong Kong, nu înainte de a avea o rundă memorabilă împotriva a 10 centuri negre și apoi împotriva unui general japonez.

Ip Man 2 începe cu sosirea acestuia în Hong Kong, un oraș corupt, guvernat de britanici, și strădaniile sale de a înființa o școală de arte marțiale. După ce într-un final este acceptat de restul maeștrilor, Ip se vede nevoit să lupte din nou pentru apărarea onoarei naționale – un laitmotiv al filmelor chinezești, în special al celor produse în Hong Kong.

Și ajungem în cele din urmă la partea a treia, care îl găsește pe Ip devenit „grandmaster” al maeștrilor, un fel de tătic al lor. Plasată în același Hong Kong, parcă mai corupt ca niciodată, povestea urmărește eforturile sale de a salva o școală de atacurile unor gangsteri locali ce lucrau pentru un industriaș străin. Pe lângă asta, Ip este nevoit să se confrunte și cu un nou aspirant la titlul de cel mai bun maestru Wing Chun, dar și cu boala gravă a soției sale.

Nu este cel mai strălucit film din serie – parcă ceva s-a pierdut pe drum sau pur și simplu s-a epuizat din noutatea personajului. La fel am putea spune și despre poveste, dar totuși filmul reușește să puncteze foarte bine la două aspecte extrem de importante:

1. Partea a doua a filmului este cea mai dramatică, fiind susținută de un joc actoricesc foarte bun din partea tuturor celor implicați.

2. Scenele de acțiune sunt, cum altfel, extrem de bine regizate.

La anunțul că Mike Tyson va apărea în film, am strâmbat din nas, și pe jumătate am avut dreptate. Mike nu prea le are cu actoria, iar asta se simte enorm în scenele care se vor serioase, prezența lui fiind cam ca nuca în perete. Dar scena de luptă în care este implicat te lasă fără respirație! Urmărind un interviu cu cei doi protagoniști, Yen recunoștea că, pe cât de mișto a fost colaborarea, pe atât și-a simțit viața pusă în pericol în timpul filmării acelei confruntări.

Nu am menționat legătura dintre Ip Man și Bruce Lee dintr-un singur motiv. Dacă în primul film acest lucru era menționat doar pe genericul de final, iar în al doilea au întâmpinat dificultăți legale privind folosirea imaginii lui Bruce (acesta făcând doar o scurtă apariție la final, sub forma unui mucos de 10 ani care își exprima dorința de a se antrena cu Ip), în cea de-a treia parte apare scurt, dar complet irelevant pentru firul epic principal.

În speranța că odată și odată vom primi și un film care să îi aibă cu adevărat în centru pe cei doi, vă las cu una dintre învățăturile maestrului Ip Man: „Nu contează nimic mai mult pe lume decât dragostea celor apropiați.”

Articole similare:

Ip Man (aka. Yip Man) (2008) Ip Man 2 (aka. Yip Man 2) (2010) Munich (2005) Warfare (2025) Ali (2001)