Loading...
Ip Man 4: The Finale (aka. Yip Man 4) (2019)

Ip Man 4: The Finale (aka. Yip Man 4) (2019)

by Adrian Solomon, septembrie 22, 2020

Recomandare – musai!

Gen: Acțiune, Dramă, Arte marțiale
Regie: Wilson Yip
Distribuție: Donnie Yen, Wu Yue, Vanness Wu, Scott Adkins, Kent Cheng, Danny Chan, Ngo Ka-nin
Durată: 1 h. 47 min.
Rating IMDB: 7.1
Rating RottenTomatoes: 87%

Despre: După ce este diagnosticat cu cancer, Ip Man călătorește în America la invitația studentului său, Bruce Lee, pentru a-i găsi o școală bună fiului său rebel, Ip Ching. Ajuns însă în State, Ip Man este primit cu ostilitate de către maeștrii locali, furioși pe faptul că Bruce Lee îndrăznea să predea arte marțiale americanilor. Căutarea sa pentru o școală decentă îl va duce pe maestru într-o confruntare cu un sergent instructor de armată, rasist, disperat să dovedească superioritatea albilor, dar și cu prejudiciile serviciilor de imigrație.

Rant: Se poate spune că Wilson Yip și Donnie Yen au adus sub lumina reflectoarelor un nou personaj reprezentativ pentru poporul chinez, asociat cu perioada 1930-1960, adăugându-l pe maestrul Ip Man într-o companie selectă a figurilor istorice precum Wong Fei-Hung, care au avut parte de reprezentare în numeroase filme și seriale. Cu toate că personajul făcuse apariții sporadice în câteva filme anterioare, Donnie Yen l-a consacrat odată cu începutul acestei serii în anul 2008. Conform spuselor interpretului principal, fiecare film a avut o temă centrală Ip Man fiind despre supraviețuire (în timpul războiului Sino-Japonez), Ip Man 2 concentrându-se pe adaptabilitate și încercarea de a duce un trai decent, Ip Man 3 asupra vieții însăși și ce anume este mai important în ea. În fine, ultimul și cel mai recent film din serie, Ip Man 4, se concentrează asupra discriminării rasiale, și o face foarte bine, aducând în prim plan situații și personaje bine conturate.

Dacă partea a treia ni-l lăsa pe maestrul Ip, văduv, acuma acesta primește vești și mai groaznice, odată ce doctorul îi comunică că el suferă de cancer. Nu doar atât, dar mezinul familiei Ip Ching, a ajuns un rebel, supărat pe tatăl său pentru faptul că acesta refuză să îl lase să practice Wing Chun. Ip dorește ca Ching să ducă o viață respectabilă, de aceea cu un ultim efort, el face o călătorie în însorita Californie, și anume în San Francisco, în tentativa de a-i găsi fiului său o școală bună, mânat de povețile prietenilor săi, care spuneau că toți copii chinezi care au studiat în America s-au întors doctori și învârt acum banul cu lopata. Mereu grabnic să vadă partea plină a paharului, Ip ajunge în San Francisco, unde este întâmpinat cu ostilitate de membrii comunității chinezești locale. Marele maestru Wan Zhong-hua, leaderul comunității, îi refuză din start solicitarea unei scrisori de recomandare, fără de care ar fi fost imposibilă înrolarea fiului său la orice școală americană, și asta pentru că Bruce Lee, studentul vedetă al lui Ip Man, a început să predea americanilor artele marțiale tradiționale, astfel că maeștrii îl condiționează pe Ip Man să găsească o modalitate de a-l opri pe Bruce, în schimbul documentelor necesare. Mai mult de atât, fata lui Wan intră într-o altercație cu o blondină rasistă, motiv pentru ca părinții acesteia să asmută serviciile de imigrație asupra comunității locale de chinezi, în timp ce un sergent de artilerie la rându-i rasist până în măduva oaselor, dorește să dovedească superioritatea karate, crăpând cam orice cap de maestru chinez care îi iasă în cale.

Dacă ar fi să îl iei moment cu moment, Ip Man 4 are o structură identică cu partea a Ip Man 2. Protagonistul ajunge într-un loc nou, inospitalier, trebuie să se dovedească unui cerc de maeștrii, are un student care îi pune probleme, și ajunge să bată un tip alb rasist. Dar ce le diferențiază este accentul pus pe rasism, și conturarea foarte bună a personajelor secundare. Atât sergentul cât și maestrul Wan sunt rasiști, unul pentru că dorește să reprezinte supremația albilor (cu toate că sportul său favorit – karate, este tot de proveniență asiatică – acest fapt doar demonstrând cât de arbitrari pot fi rasiștii), celălalt pentru că generații întregi din familia sa au fost asupriți, folosiți și decartați de către albi, după ce le-au construit acestora căile ferate cu care au cucerit vestul sălbatic.

Și pentru că seria a fost începută prin 2010, putem zice că Donnie Yen a îmbătrânit alături de personajul principal, lucru care îi conferă o aură de vulnerabilitate care nu a fost prezentă până acum. Comparat cu statura de tanc a lui Scott Adkins (de departe cel mai bun villain oferit de cele patru filme, el făcând și unul dintre cele mai bune roluri în care l-am văzut până acum), Donnie pare firav, fapt ce la rându-i îl face pe Ip Man să pară un mic copil în fața sergentului iar bătălia dintre cei doi să fie una monumentală și plină de semnificații. Danny Chan apare din nou în rol de Bruce Lee, reușind nu doar să îl imite la perfecție, dar și să fure câteva scene prin naturalețea mișcărilor sale.

Filmul este și adio de la personaj, scena de final cu reminiscențele, nu doar a luptelor duse de maestru de-a lungul anilor cât mai ales a vieții de familie, m-a înduioșat într-atât încât am terminat filmul în lacrimi, făcându-mă să mă simt ca și cum mi-aș fi luat rămas bun de la un vechi prieten. Toate filmele sunt un musai clar, Ip Man fiind una dintre cele mai bune serii de filme ale anilor 2000-2010.

Please follow and like us:

No Comments


Leave a Reply

Your email address will not be published Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

RSS
Follow by Email