Recomandare – decent!
Gen: Acțiune, Fantasy
Regie: Guy Ritchie
Distribuție: Charlie Hunnam, Àstrid Bergès-Frisbey, Djimon Hounsou, Aidan Gillen, Jude Law, Eric Bana
Durată: 2 h. 06 min.
Rating IMDB: 6.7
Despre: Regele Uther este posesorul miticei săbii Excalibur, cu care învinge armatele magului Mordred și, pentru un timp, aduce pacea în regat. Doar că fratele său, Vortigern, gelos și mânat de o impulsie întunecată, își trădează familia și uzurpă tronul. Scapă doar copilul Arthur, care este găsit și crescut într-un bordel din Londinium. Devenit acum mare fecior, Art intră în necaz cu reprezentanții coroanei. În acest răstimp, sabia magică Excalibur, pierdută odată cu moartea lui Uther, își face reaparitia. Împrejurările îl aduc pe Art în preajma sabiei, pe care reușește să o scoată din piatră, căpătând astfel titlul neoficial de adevărat rege. Art se vede forțat să redevină Arthur și, împreună cu o bandă de rebeli, să își recapete poziția de drept.
Rant: Titlul a fost detestat de critici și târât prin tot noroiul posibil, fiind crucificat de site-ul de „specialitate” Rotten Tomatoes și, în general, de recenzorii de pretutindeni. După ce l-am vizionat, consider că aceste critici sunt în mare parte nejustificate, toată negativitatea primită fiind pur contextuală. Bine, recunosc că nici filmul nu este cel mai bun din colecția lui Guy Ritchie, un regizor care îmi este foarte drag datorită viziunii sale unice, dar nu este nicidecum la nivel de Swept Away, mizeria aceea de film, cadoul său de nuntă cu Madonna.
Revenind la film, pot să afirm că e o producție tipică GR. Are brandul său aparte de umor, dialoguri spuse în secvențe rapide, scene de acțiune specifice, personaje scoase din galeria filmelor sale și un soundtrack excepțional. Dar ceva nu face clic. Stilul său, care a reușit cum-necum să se plieze de minune pe Anglia sfârșitului de secol al XIX-lea, așa cum a fost prezentată în filmele cu Sherlock, nu își găsește cadența aici, în Anglia medievală. Mai mult, realitatea alternativă fantastică, unde magia este prezentă și creaturi mitice viețuiesc la tot pasul, nu se pupă mai deloc cu acest stil. Poate dacă filmul nu s-ar fi luat în serios ar fi avut vreo șansă atunci, dar parcă nici așa nu cred că s-ar fi realizat această legătură.
S-ar mai putea vorbi aici de conjunctura nefavorabilă în care filmul s-a găsit la lansare, el apărând după Guardians 2 și înainte de Alien: Covenant, neavând astfel nicio șansă la box office. Mai putem zice și de saturația de filme fantastice cu origini istorice (vezi Gods of Egypt și alte titluri similare). Nici Charlie Hunnam, protagonistul filmului, nu are încă numele suficient de mare pentru a atrage publicul larg, chit că nu este un actor slab, așa cum a dovedit-o în Sons of Anarchy. Poate că ar mai fi și suma exorbitantă cheltuită pe film, care obliga practic producția să aibă încasări enorme. Sau faptul că Warner plănuise ca acest film să pornească o serie de 6 filme — și, să recunoaștem, începem să devenim obosiți de această exploatare a francizelor.
Oricum ai lua și ai privi lucrurile, simți că s-a ratat o oportunitate imensă aici. A promis mult, dar din păcate a livrat prea puțin. M-au deranjat și montajele frenetice filmate de cameramani ce par că suferă de Parkinson, lucruri care au devenit supărătoare, cel puțin pentru mine.
Filmul are și bilele sale albe, dar parcă sunt prea pe ici și colo, nereușind să constituie un tot unitar. Păcat, Guy Ritchie ne-a obișnuit cu filme mult mai bune; poate ar fi bine dacă ar reveni la crime-flicks gen Lock, Stock and Two Smoking Barrels și Snatch, de care nici acum nu mă pot sătura.
No Comments