Recomandare – decent!
Gen: MCU, Super-eroi, Acțiune
Regie: Alan Taylor
Distribuție: Chris Hemsworth, Natalie Portman, Tom Hiddleston, Anthony Hopkins, Stellan Skarsgård, Idris Elba, Christopher Eccleston, Adewale Akinnuoye-Agbaje, Kat Dennings, Ray Stevenson, Zachary Levi, Tadanobu Asano, Jaimie Alexander, Rene Russo
Durată: 1 h. 52 min.
Rating IMDB: 6.7
Despre: Cu foarte mult timp în urmă, Bor, tatăl lui Odin, s-a luptat și a învins o rasă foarte puternică de elfi întunecați (Dark Elves), condusă de Malekith, care dorea să dezlănțuie o armă extrem de periculoasă, numită Aether, asupra celor nouă tărâmuri. Malekith apucă să fugă împreună cu o mână de supraviețuitori, iar Bor ascunde Aetherul într-un loc sigur. Revenind în prezent, Thor tocmai s-a întors în Asgard după bătălia din New York și l-a adus cu el pe Loki, care urmează să fie judecat pentru crimele sale. În curând urmează să aibă loc Convergența celor nouă tărâmuri, prilej cu care pe Pământ apar mai multe anomalii spațiale și portaluri. Investigând un astfel de fenomen în Londra, Jane Foster este teleportată într-o altă dimensiune, unde devine gazda Aetherului. Pentru a o salva, Thor o aduce în Asgard, dar Odin anticipează că Jane este catalizatorul unei profeții catastrofale. Thor se vede nevoit să elibereze și să își unească forțele cu Loki pentru a-l înfrunta pe Malekith, care s-a trezit din somn pentru a-și duce la capăt planul de distrugere a universului.
Rant: Creditat adesea de fani și critici drept unul dintre cele mai slabe filme din întregul MCU, Thor: The Dark World își dorește să realizeze multe, dar reușește din păcate destul de puține. Îl are însă pe Loki, iar asta ridică de fiecare dată nota finală pentru că, de ce să nu recunoaștem, personajul interpretat de Tom Hiddleston este printre cele mai carismatice prezențe Marvel, indiferent că joacă rolul de erou sau de antagonist. Dinamica dintre el și Thor rămâne singurul punct cu adevărat luminos al peliculei, chimia dintre Hemsworth și Hiddleston fiind impecabilă.
În schimb, Natalie Portman s-a cam săturat de rolul ei (lucru vizibil și pe ecran, prin lipsa totală de entuziasm), așa că nu o să o mai vedem reluându-l prea curând. Personajul negativ, Malekith, suferă masiv din cauza „blestemului răufăcătorilor Marvel”: deși este jucat de un actor excelent precum Christopher Eccleston, este complet irosit sub tone de machiaj și dintr-un scenariu generic, fără vreo motivație memorabilă în afară de „vreau să cufund universul în întuneric”. Nici măcar schimbarea de ton spre o estetică de high fantasy mai întunecată, în stilul Game of Thrones (regizorul Alan Taylor venind chiar de la cârma acelui serial), nu reușește să salveze ritmul ezitant al filmului.
Producția suferă vizibil și din cauza intervențiilor de la montaj și a problemelor din spatele camerelor (schimbarea regizorilor din mers și rescrierile de scenariu), lăsând impresia unui film făcut mai mult „pe bandă rulantă” pentru a avansa piesa de puzzle numită Pietrele Infinitului. Aetherul ne este dezvăluit în scena de după credite (mid-credits) — când Sif și Volstagg i-l predau Colecționarului (Benicio del Toro) — ca fiind Piatra Realității (Reality Stone), adăugând încă un element esențial pentru saga lui Thanos.
Sincer, nu prea mai am ce să zic despre acest film pentru că nu l-am văzut decât o singură dată și mi s-a părut decent pe atunci, dar cam atât. Nu are nimic cu adevărat memorabil, dar oferă suficientă acțiune și umor (scena cu Thor agățându-și ciocanul Mjölnir în cuier sau confruntarea finală prin portalurile Convergenței) cât să nu plictisească.
Aștept cu nerăbdare partea a treia, pentru că regizorul este Taika Waititi și tipul știe să facă filme de calitate. Acum să sperăm că poate să facă un film bun și când îi suflă în ceafă un ditamai studioul precum e Marvel!
O aventură cosmică bunicică, dar care rămâne printre cele mai puțin memorabile din MCU
No Comments