Aaron Sorkin nu este un nume străin cinefililor, chit că se află aici la debutul său regizoral. Omul a scris unele dintre cele mai interesante scenarii din ultima vreme, cum ar fi A Few Good Men, Moneyball sau The Social Network, pentru care a și fost răsplătit cu un Oscar. Este o încântare însă să vedem cum face această tranziție de la scenarist la regizor iar Molly’s Game este vehiculul perfect.
Filmul intră în categoria acelor filme inspirate din fapte reale, care poate ar plictisi ca premisă, dar încântă prin execuție. Ritmul constant alert, personajele acaparante și dialogul sorkian îți vor menține constant atenția, chiar dacă uneori, când discuțiile încep să fie pline de termeni legali, interesul poate scădea.
Inspirat de autobiografia lui Molly Bloom și anume „Molly’s Game: From Hollywood’s Elite to Wall Street’s Billionaire Boys Club, My High-Stakes Adventure in the World of Underground Poker”, filmul ne relatează povestea ei, alternând între momentele din prezent când a fost arestată de FBI pentru organizarea de jocuri ilegale și încercările sale de a-l convinge pe avocatul Charlie Jaffey să o reprezinte, și frânturi din trecut, în care Molly însăși ne povestește cum și-a creat profitabila afacere. Sorkin merge și mai departe, arătându-ne frânturi din copilăria ei când dădea primele semne de rebeliune în fața tatălui ei autoritar, sau din adolescența ei, când, fiind o tânără speranță de schi freestyle, ea a suferit o cumplită accidentare în timpul unui concurs.
În tentativa ei de a se distanța de familia ei riguroasă și supradotată, ea se mută în Los Angeles, unde devine o chelneriță, iar mai apoi secretara unui șmecheraș de la Hollywood. Lucrând pentru acesta, ea ajunge să îi organizeze meciurile sale de poker cu diverse celebrități, unde întâlnește, printre mulți alții, pe un actor mai faimos, interpretat de Michael Cera într-un rol viclenesc, atipic pentru el. După ce este abuzată de șeful ei, ea decide să îi însușească jocul, mutându-l la un hotel de fițe, atrăgând noi clienți și mărind mizele. Însă pe măsură ce cresc mizele, crește și extravaganța vieții sale, iar acest lucru se transformă în abuz de droguri și manevre ilegale.
Jessica Chastain reușește să facă un rol extraordinar, transformând un personaj vicios, față de care poate am avea prea puțină simpatie, într-o eroină care luptă pentru o cauză nobilă. Actrița are dexteritatea verbală necesară pentru a jongla cu dialogul conceput de Sorkin dar și își găsește în Idris Elba partenerul perfect. Chimia dintre cei doi este de clară ca lumina zilei, scenele în care cei doi interacționează, furând deseori lumina reflectoarelor. Kevin Costner, retrogradat din sex simbolul de odinioară într-un peren rol de figură paternală, îl interpretează aici pe tatăl lui Molly, un sever doctor psiholog, iar de Michael Cera deja am menționat.
Fără îndoială că Sorkin, Jessica și Idris merită măcar o nominalizare la Oscar pentru acest film, pe care cred că o să le și obțină, având în vedere dragostea academiei pentru filme bazate pe fapte reale, spuse bine (îmi vin în minte recentele Wolf of Wall Street și The Big Short).
No Comments