Loading...

Parasite (aka. Gisaengchung) (2019)- cronică de A.S.

by Adrian Solomon, august 12, 2019

Versatilul și veneratul regizor coreean Bong Joon-ho, revine pe ecrane cu fenomenalul Parasite, un film care reflectă lumină asupra tristei realități a diferențierii de clasă socială din Coreea de Sud actuală. În parte comedie neagră, dramă de familie, thriller social, filmul reușește un act de echilibristică senzațional, parcurgând perfect linia dintre aceste genuri.

Despre Bong Joon-ho am mai tot discutat, ba mai mult, cred că i-am recomandat aproape toate filmele, acesta fiind unul dintre principalii artizani ai ascensiunii cinematografiei coreene. Fie că vorbim despre dramă (Mother), thriller (Memories of Murder), action thriller (Snowpiercer), monster movie (The Host) sau fabulă modernă (Okja), acesta a dovedit mereu că este un regizor deosebit, iar filmul de față, stă ca mărturie a încununării întregii sale cariere.

Povestea acestui film surprinde familia Kim, formată din tatăl Ki-taek, capul familiei care nu își găsește de lucru, mama Choong-sook, talentata Kim Ki-jung, care nu a reușit să intre la academia de arte și zace acasă mai tot timpul și inteligentul Kim Ki-woo, un fost elev bun, care nu a avut succes la examenele pentru admitere școlară. Aceștia sunt foarte săraci, locuind la subsolul unei clădiri, situație metaforică pentru situația lor socială. Ki-woo prinde o ocazie rară de a fi tutorele de limbă engleză pentru Da-hye, fiica bogatei familii Park, compusă din afaceristul de succes Park, nevasta cam toantă a acestuia, Yeon-kyo, și mezinul familiei Park, Da-song, care aparent posedă un simț artistic ascuțit, dar și o bizară pasiune față de indienii vestului sălbatic. Familia Kim reușește să se insinueze complet în viața familiei Park, între ele existând o simbioză simbolică de gazdă-parazit. Cam aceasta este premisa filmului și mă opresc aici pentru că mi-e frică că deja am vorbit prea mult despre plot.

Felul în care este pusă acțiunea în scenă este sublim și încărcat de simbolism, deseori cu specific societății sud-coreene, regizorul temându-se de altfel că audiența internațională se va pierde și nu va înțelege mesajul transmis. Mă bucur să spun că temerile sale s-au dovedit nefondate, mesajul transmis fiind foarte clar (doar dacă am pierdut din vedere vreun elemente pe care doar un sud-coreean l-ar putea depista). De la subsolul insalubru în care familia Kim se înghesuie, observând scene din realitatea de zi cu zi a sărăciei de pe fereastra apartamentului lor, la diversele mici modalități de a ciupi wi-fi gratuit de pe la vecini sau la mici joburi plătite insuficient cât să le permită un trai decent, familia Kim trăiește în cea mai lucie sărăcie, sărbătorind totuși împreună micile realizări. În contrast puternic ne este prezentată familia Park, cu un tată mai mereu absent, cu o mamă mai săracă cu duhul, prea ușor impresionabilă și cu doi copii crescuți mai mult de servantă și de tutori, aceștia locuiesc într-o vilă luxoasă, un adevărat colț de rai pentru familia Kim. Felul în care Ki-taek găsește să își aducă familia sub umbrela bogaților Park este pur și simplu genial și o plăcere de urmărit, rivalizând cu orice pregătire dintr-un heist movie.

Filmul are propriul său ritm, și chiar dacă se mișcă mai încet în prima jumătate, nu simți mai deloc acest lucru, fiind prea preocupat să studiezi atent personajele complexe interpretate de niște actori excelenți, în frunte cu veteranul Song Kang-ho care este senzațional în această a patra colaborare cu Bong Joon-ho, care este parcă surclasat de mai tânărul Choi Woo-shik (cunoscut dintr-un rol secundar din celebrul Train to Busan). Dar odată ce suspansul se va înteți, o să vei rămâne țintuit pe scaun până la scenele de final.

Filmul meditează nu doar la discrepanța dintre păturile sociale sud-coreene, dar și la natura omului, cu trăirile sale, lăcomia și goana după mai bun și după posesiuni materiale, în cazul de față a unui stil de viață complet nou. Ezit un pic să îi spun încă esențial, pentru mine Memories of Murder nu cred că va fi vreodată întrecut ca preferință personală dar pare a fi cel mai bun efort regizoral a lui Bong de până acuma, așa cum ziceam mai devreme, încununarea unei cariere strălucitoare, care sper că ne va mai oferi filme cel puțin la fel de bune și în anii ce urmează.

Please follow and like us:
error

No Comments


Leave a Reply

Your email address will not be published Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Facebook
Facebook
Twitter
RSS
Follow by Email