Recomandare – merge cu popcorn!
Gen: Comedie, Dramă, S.F.
Regie: Yeon Sang-ho
Distribuție: Ryu Seung-ryong, Shim Eun-kyung, Park Jung-min, Kim Min-jae, Jung Yu-mi
Durată: 1 h. 41 min.
Rating IMDB: 5.9
Despre: Domnul Shin, un paznic la o bancă și un om destul de mărunt la caracter, capătă super-puteri după ce bea apă dintr-un izvor contaminat cu o substanță extraterestră. El află că fiica sa Ru-mi, de care era înstrăinat de mulți ani, se află în pericol și decide să își folosească noile puteri pentru a o ajuta.
Rant: După ce Yeon Sang-ho a preluat stilul zombie horror și l-a prelucrat în bijuteria de film Train to Busan (un film esențial de vizionat, printre cele mai bune ale decadei ce a trecut), iată-l încercând același lucru cu un alt gen aflat la mare căutare în zilele noastre și anume filmele cu super-eroi. Ca de obicei, el inserează propriile elemente (dramă de familie, comentariu social, elemente de comedie), reușind să se distanțeze de producțiile americane, dar să își păstreze în același timp prospețimea viziunii.
În rol principal îl avem pe Ryu Seung-ryong, care s-a făcut cunoscut lumii cu mega-succesul Miracle in Cell 7 (a cărei adaptare turcească face ravagii pe Netflix zilele astea). El este Shin Seok-heon, un om cu principii morale șubrede, fură de la servici chestii mărunte, pare a nu avea compasiune față de semenii săi. Într-o dimineață ca mai toate altele, în timpul plimbării matinale, el bea apă dintr-un izvor în care tocmai se prăbușise din cer un obiect misterios. În curând el începe să capete abilități pe care nu le înțelege, cum ar fi mișcatul obiectelor cu ajutorul minții. Primind un apel disperat din partea fiicei sale, aflată într-o bătălie pentru terenul unde și-a fost construit un restaurant, acum concesionat pentru a se începe o mega construcție, în detrimentul locuitorilor acelei zone, el decide să vadă despre ce este vorba, fără a ști că urmează să fie atras într-un conflict pe care nu trebuie să îl piardă.
Premisa e simplă iar filmul nu face un caz prea mare de puterile lui Seok, ba chiar parcă lăsând câteva fire narative necompletate. Regizorul preferă în schimb să se concentreze asupra relațiile familiale dintre Seok și Ru-mi, în timp ce conturează un portret extrem de acurat al societății coreene moderne, cum toți sunt sclavi ai sistemului iar singurele lucruri pe care le poți face sunt fie să fi o oaie obedientă, fie să răstorni de unul singur întreaga structură. Aflăm cât de ușor se poate manipula opinia publică atât timp cât ai resurse, și cât de ușor pot să decadă oamenii onești (mă gândesc aici la angajații companiei de evacuare – o afacere de tip mafiot, în care totuși oamenii simpli caută o pâine cinstită de mâncat). Așadar avem un comentariu social pertinent dar care iasă în evidență odată cu intrarea în scenă a directoarei Hong.
Nu pot să zic că e la fel de reușit precum epopeea cu zombie în trenul spre Busan, dar Psychokinesis pervertește suficient stilul de filme cu super-eroi, cât să simți că ai în fața ochilor ceva oarecum proaspăt (a la Chronicle).
No Comments