Regizorul aflat la al doilea lungmetraj, reuşeşte să transmită atât de multe prin această peliculă intimă, introspectivă, personală şi plină de pitoresc. Filmul lui Hakonreson reuşeşte ceva incredibil şi dificil: să se mişte fără efort printre genuri, de la comedie la dramă, fără a-şi pierde propria axă, fără a se pierde în detalii şi subploturi. Privind acest minunat film, te trec toate stările, de la regret și melancolie, la tristeţe și disperare.

Chiar dacă scenariul pare simplu, regizorul îi adaugă tandreţe şi dragoste pentru fiecare personaj, atenţie la detalii, la modul de existenţă al celor 2 fraţi înstrăinaţi, te face să le înţelegi atât de bine motivaţiile, aşa încât filmul nu e obositor, deşi pare foarte static.

Personajele jucate de cei 2 actori principali sunt încărcate de o vitalitate fantastică, încât te fac rapid să te conectezi la stările lor, să te implici în poveste şi să speri că totul se va termina cu bine. Nu ştiu dacă există o posibilă conexiune între acest film şi pelicula islandeză ”Despre oameni şi cai”, dar cred că acest ultim film ridică puţin ştacheta şi devine mai profund. Există dragostea faţă de animal, faţă de muncă, faţă de un mod de viaţă a celor 2 fraţi, care vreme de peste 40 de ani s-au ocupat cu acelaşi lucru şi anume creşterea oilor, meserie făcută din pasiune pură. Fără existenţa oilor, existenţa lor proprie nu ar mai putea fi justificată.

Atunci când scrapia (o boală infecto-contagioasă ce apare la oi) infectează un berbec al unuia din fraţi, cei 2 trebuie să treacă peste faptul că nu şi-au vorbit de peste 40 de ani şi să facă front comun pentru a salva ce au ei mai de preţ: Oile. Ultima secvenţă mi s-a părut cea mai puternică văzută de mine în ultimul timp. Secvenţa trebuie simţită şi nu povestită. În ea am simţit frica de a pierde pe cineva drag, mânie şi regret faţă de ani buni irosiţi pe tâmpenii, lucruri inutile, vrajbă şi resentimente.

Vizionând acest superb film realizez că oile reprezintă o conexiune profundă faţă de propria identitate a celor 2 fraţi şi a pământului din jurul lor, pe lângă care duşmănia de o viaţă dintre ei pare infimă.

Articole similare:

The Celebration (aka. Festen) (1998) – cronică de F.F. Four Lions (2010) – cronică de A.S. Grandma (2015) – cronică de F.F. Hail Caesar! (2016) – cronică de A.S. Breaking the Waves (1996) – cronică de F.F.