A trecut fix un an de la aventurile din prima serie. Cu toate astea necazurile nu s-au încheiat pentru protagoniștii noștri pentru că noi lucruri fioroase pândesc la granița dintre cele două dimensiuni, gata să dezlănțuie din nou teroarea asupra orășelului Hawkins. După succesul fenomenal avut cu sezonul de debut, eram extrem de curios cum și dacă vor putea frații Duffer să îmi capteze la fel interesul, așa cum au făcut-o prima oară. Și pot să mărturisesc că au reușit să îmi întreacă așteptările. Cei doi au găsit din nou răspunsul perfect la cum să prezinți personaje normale în situații extraordinare fără a duce plauzibilitatea până la extrem. Simplu, folosindu-se de un scenariu bine structurat (cu o sincopă de un episod), dialoguri inteligente și multă vervă.
După un început furibund și aparent fără legătură cu povestea noastră, ne mutăm cu acțiunea în familiarul deja, Hawkins. Este sfârșitul lui Octombrie, 1984, așa cum ne este reamintit constant de multiplele semne electorale Bush/Reagan. Will Byers, la un an după ce a revenit din excursia inter-dimensională din lumea Upside Down, nu mai este același copilaș inocent, obsedat de jocurile D&D. El continuă să aibă „episoade”, în care se trezește în acea lume bizară, fiind martorul unui cer roșu apocaliptic, dominat de o creatură gigantică care pare să fi prins un interes în el.
Doctorul Owens, noul șef al Departamentului pentru Energie, organizația guvernamentală responsabilă pentru dezastrul din primul sezon, este și doctorul ce supraveghează cazul lui Will, cu toată că insistă că viziunile nu sunt mai mult decât un efect post traumatic. După o descoperire importantă în timpul nopții de Halloween, gașca noastră de protagoniști, compleți cu Joyce Bryers, Bob Newby – noul iubit al acesteia, Max – noua colegă a băieților și obiectul atențiilor lui Lucas și Dustin, Nancy, Steve, Jonathan și se trezesc prinși într-o nouă aventură în care viețile lor sunt puse în pericol. Avem și câteva povești secundare, cum ar fi cea a lui Eleven, reîntoarsă din dimensiunea Upside Down, care se află într-o căutare a propriei familii, sau povestea șerifului Hooper care investighează o problemă aparent diferită, și anume o mană ce distruge recoltele de dovleci ai producătorilor locali, sau cea a lui Nancy și Steve care încearcă să treacă peste pierderea prietenei lor Barbara și peste faptul că doar ei știu ce i s-a întâmplat acesteia, în timp ce familia ei o cred doar dispărută, fapt ce va duce la un gest nebănuit din partea lui Nancy.
După cum modelul primei părți și acest sezon secund invocă nostalgic anii 80, printr-o serie de referințe unele pe față altele mai obscure. Astfel putem observa reclame pentru filmul Terminator (film care a apărut în acea perioadă – octombrie 84), copii care se joacă anumite jocuri specifice acelui timp cum ar fi Dig Dug sau Dragon’s Lair (dacă primul sezon putea fi rezumat la jocul boardgame jucat de copii, aici putem face o paralelă între jocul video și acțiunile intreprinse de copilași), costumele de Ghostbuster (complete cu o mini altercație pe tema că nimeni nu dorește să fie Winston).
Și pentru că perfecțiunea încă nu există nici la filme nici la seriale, avem și aici câteva puncte de negative ce pot fi reproșate serialului. Fie ușurința cu care Joyce și Hopper rezolvă un puzzle impresionant compus de Will, fie întreg episodul 7 care a părut de umplutură și probabil alte lucruri care nu sunt urmărite până la capăt (ce s-a întâmplat cu trupul demodog-ului pus de Dusty în frigiderul lui Joyce).
Un scurt cuvânt și despre distribuție. Cei patru copii revin și sunt extraordinari, așa cum ne-au obișnuit. Vedem de data asta mai multe din partea lui Will – un Noah Schnapp care promite multe pe viitor. Deja Finn Wolfheart putem zice că și-a făcut un nume în afara serialului, el fiind deseori centrul atenției în recentul It. Personajele noi sunt foarte bine integrate în serial, de la Sean Astin – Sam din Lord of the Rings, care interpretează un rol special croit pentru el (el a jucat și în filmul Goonies, film ce a servit ca inspirație pentru acest show), Sadie Sink – roșcovana și băiețoasa Max, Dacre Montgomery – Billy, fratele abuziv a lui Max și un soi de antagonist uman al acestui sezon, până la Paul Reiser – Doctor Owens un alt rol conceput cu cineva anume în minte, în cazul de față pentru că Paul că reușește să transmită acel sentiment de nesiguranță și să te facă să te întrebi oare e bun sau rău?
Oricum, sezonul doi din Stranger Things reușește să ofere suficient de multă distracție pentru fanii. Așa că așteptați-vă la un serial S.F. bun, cu tente de horror dar și de comedie coming-of-age.
PS: Frații Duffer au confirmat că în 2018 o să primim un sezon 3, posibil urmat de un sezon 4 și 5, depinde unde se vor opri cu povestea.
(sursă – www.empireonline.com)
No Comments