Loading...
The Jungle Book (2016) - cronică de A.S.

The Jungle Book (2016) – cronică de A.S.

by Adrian Solomon, aprilie 26, 2016

De la un timp încoace studiourile Disney au început să recicleze. Au început ușor cu un titlu, apoi văzând că merge, au continuat. Și de ce nu, de ce să nu strice amintirile plăcute ale copilăriei cu filme unele de ce să nu recunoaștem, de duzină. Cum ultimele lor „capodopere” nu au reușit să mă impresioneze, cu toate că „Maleficent” aparent a avut destul de muți fani printre cunoscuții mei (de ce oare, mă depășește). Așa că așteptările nu au fost prea mari când am auzit de refacerea „Cărții Junglei”. Sigur, din trailer părea că o să fie ceva interesant, la cârma filmului se afla Favreau care sincer scoate filme faine, distribuția era una de gală cu nume sonore, puștiulică ce îl juca pe Mowgli părea destul de bun ca alegere. Dar a fost pe măsura așteptărilor?

Răspunsul este da. Fiind o redare extrem de fidelă a desenului animat din 1967, nu sunt mari surprize la care să te aștepți, poveștile decurgând identic cu mici deosebiri care nu supără. Orfanul Mowgli este crescut de o haită de lupi în frunte cu Akeela și Raksha și de mereul prudentul Bagheera, o panteră neagră. Ghinionul face ca tigrul Shere Khan să îl găsească pe Mogli și să ceară lupilor să îl predea ca să îl omoare. Aceștia refuză și se pregătesc să îl apere dar băiatul ia decizia să plece împreună cu Bagheera și să își găsească o altă familie. Astfel începe o adevărată călătorie inițiatică pentru Mowgli, prin care acesta își va afla identitatea și își va găsi locul potrivit. Dacă la început este dojenit că nu acționează la fel ca ceilalți lupi, iar de fiecare dată când ingeniozitatea umană își face simțită prezența în comportamentul lui, Bagheera este acolo să îi reamintească că trebuie să se comporte ca un lup nu ca un om, până la final când îi zice, știi ceva, ești om comportă-te ca atare. Pe drum își va face mai mulți prieteni precum ursul Baloo, dar și dușmani ca șarpele Kaa sau regele Louie.

Grafica este de nota 10. Felul natural în care sunt animate animalele te face să te întrebi cum au reușit oamenii ăștia să le dreseze. Și interacțiunea dintre Mowgli și animale nu pare deloc forțată, totul fiind de o naturalețe incredibilă. Vocile sunt bune în mare parte, tonul regal a lui Ben Kingley – Bagheera, vocea jucăușă a lui Bill Murray – Baloo, sau seducția lui Scarlett, care apare muuuult prea puțin în rolul lui Kaa, timbrul bubuitor a lui Idris Elba – Shere Khan, toți actorii sunt foarte potriviți pentru aceste roluri. Dar iată că de aici, probabil de unde mă așteptam cel mai puțin, apare și primul moft al meu. Îl iubesc pe Christopher Walken, vocea lui este unică, felul în care își modulează cuvintele îl face să fie unul dintre cei mai imitați tipi de la Hollywood. Dar nu am simțit că rolul de King Louie i s-ar potrivi, în special când a început să cânte. Cine știe, poate o revizionare îmi va schimba părerea. Al doilea lucru ce mi-a displăcut, ține de un fapt ce poate intra în domeniul spoilerelor așa că atenție. Dacă în desene, în timpul bătăliei cu Shere Khan, un fulger pornește incendiul din junglă, aici Mowgli, furând o torță de la oameni și fugind cu ea spre lupi, fără să vrea dă foc la jungle, filmul pictându-l un pic mai „asshole” decât o face animația.

Per total filmul își atinge scopul de a te distra și de a-ți reaminti că ocazional, Disney sunt în stare să mai scoată o reciclare de calitate a produselor clasice.

Please follow and like us:

No Comments


Leave a Reply

Your email address will not be published Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

RSS
Follow by Email