În primul rând, titlul original este Zootopia, ceea ce are sens, dat fiind faptul că orașul unde locuiesc protagoniștii noștri este o utopie animală, așa că mi s-a părut cel puțin ciudată traducerea cu Zootropolis, dar am observat mai apoi că nu e doar un caz de hai noi românii să traducem tot ce ne pică în mână, ci acest titlu este folosit în mai multe țări. Am zis acest lucru pentru că la început mi-a provocat o mică confuzie, și diverse atacuri de panică când căutam cu titlul românesc și nu găseam nimic. Trecând peste acest amănunt obscur, fără de care viețile voastre ar fi continuat fix la fel, filmul de față este surprinzător de complex pentru o animație Disney. Chiar dacă avem o poveste nu foarte originală, cu un villain pe care îl ginești din primul sfert de oră, aceasta se supune surprinzător de bine regulii nescrise care zice că nu contează destinația atât de mult pe cât contează călătoria. Și avem o călătorie destul de plăcută, care își croiește drum cu un entuziasm molipsitor spre o concluzie care lasă gust de mai vreau.
În centrul atenției stă Judy Hopps, care de când era o mică iepuroaică drăgălașă, își dorea să nu fie trasă în spate de nimeni, să nu i se zică niciodată că un lucru este imposibil, în special dorința ei de a deveni polițist. Filmul începe cu o explicație drăgălașă a status quo-ului din lumea Zootopiei, după foarte mulți ani, animalele – care sunt împărțite în 2 categorii distincte, predatorii și ceilalți – trăiesc în armonie, și mai multe de atât, au construit o societate funcțională, în care conviețuiesc armonios. În acest decor aterizează domnișorica Judy, primul iepure care a terminat academia și a ajuns ofițer. Dânsa e trimisă la secția bivolului Bogo (un Idris Elba în mare vervă) care o pune direct la munca de jos, amenzile pentru parcare. În scenă își face apariție și Nick, o vulpe unsă cu toate alifiile, un con-artist (Jason Sudeikis care la rândul lui face un rol foarte bun). Cum necum cei doi ajung să lucreze împreună fie că vor sau nu, cei doi fiind diametrali opuși în fire și gândire. Împreună vor încerca să rezolve cazul unor animale dispărute, lucru care duce la diverse situații comice, misterul adâncindu-se pe măsura trecerii timpului.
Chiar dacă face uz de foarte multe clișee din filmele de mister și nu numai, Zootopia oferă un tot unitar, personaje colorate, și multă voie bună. Dacă tot vorbim de personaje, ei bine printre ele se insinuează deloc elegant și Gazelle – o Shakira care încearcă să își vândă ultima piesa, filmul pistonând-ne obsesiv la cap cu ea, moment care nu mi-a plăcut în mod necesar. Per total însă, filmul e beton, animația excelentă și mai trecem pe răboj un film bun marca Disney. La mai multe.
No Comments