Loading...
The ”Long-Take” - 27 scene memorabile

The ”Long-Take” – 27 scene memorabile

by Adrian Solomon, ianuarie 26, 2020

1917 a apărut în cinematografe de curând iar principalul punct forte cu care se laudă filmul este că încearcă să fie un one-shot, adică filmat dintr-o bucată. ”Long-Take”-ul, așa cum este numită această tehnică de filmare, are o istorie veche și încărcată, și în mare constă în cadre lungi, care urmăresc fie protagoniștii, fie anumite scene, timp îndelungat. Există și filme întregi filmate în stil „one-shot” precum și filme editate pentru a da acea impresie, cum este și cazul lui 1917.

Pentru a concepe așa ceva e nevoie de un cineast cu viziune desăvârșită – mă înclin în fața lui Roger Deakins, un maestru absolut – o armată de oameni pregătiți pentru a repeta anumite scene până la cel mai mic detaliu, și multă, multă răbdare și pasiune. Tehnica, așa cum ziceam, nu este nouă, Max Ophuls fiind un adevărat maestru al acesteia prin anii ’50, ea fiind popularizată în curentul mainstream de încă din 1948 de la filmul Rope a lui Hitchcock un film format din 10 segmente create să pară ca o unică filmare neîntreruptă, regizorul găsind în mod ingenios scene care îi favorizau tranziția dintre cadre. De atunci, aceste cadre lungi s-au regăsit în nenumărate filme, și surprinzător, funcționează excelent cu o gamă foarte variată de genuri de filme. Poate că filmele action ar fi primul stil care ne vine în minte, mai ales că aici o regăsim destul de des, pentru a reda o acțiune cât mai kinetică și animată, unele reușind să te pună în mijlocul evenimentelor. Dar această tehnică se pliază oricând extrem de bine și pe filmele dramatice, pentru a accentua anumite momente cheie, thrillere pentru a ne băga cât mai bine în priză, și nu în ultimul rând filmele horror pentru a ne terifia cât mai bine. Fără a mai lungi prea mult discuția, propun o trecere în revistă a celor mai interesante scene „long-take” din istoria filmelor. Îmi e imposibil să includ toate scenele create vreodată, așa că dacă aveți vreuna favorită care nu se regăsește pe listă, vă invit să lăsați un link către ea în comentarii.

Ca de obicei, vă previn că articolul conține spoilere.

1. 12 Angry Men (1957) – regie Sidney Lumet
Sidney Lumet își începe capodopera sa cu un long-take care ne poartă prin tribunalul unde va avea loc acțiune, în care facem cunoștință cu o suită de protagoniști încă înainte ca aceștia să fie introduși în mod oficial în film:

2. Touch of Evil (1958) – regie Orson Welles
Nu trebuie uitată probabil una dintre cele mai bune long-takes create vreodată, scena de introducere a filmului A Touch of Evil din 1958 a lui Orson Welles, considerată de mulți critici drept cea mai bună scenă ”long-take” din istoria cinematografiei. Efortul depus pentru a crea această scenă este uimitor, cu cadre speciale fiind construite pentru ca echipajul să poată urmări parcusul unei mașini în care a fost plantată o bombă. Ce face scena memorabilă, pe lângă modul de filmare, este suspansul pe care îl creează, ținând mai mereu fie în prim plan, fie în planul secund, după ce protagoniștii sunt introduși, mașina capcană:

3. Soy Cuba (1964) – regie Mikhail Kalatozov
Mesmerizanta introducere a semi-documentarului ruso-cubanez Soy Cuba, ne poartă printr-un incredibil voiaj care pornește de la balconul unui hotel și ajunge până în piscina aflată cu câteva etaje dedesubt, pentru a sfârși chiar și sub apă, tot acest lucru fiind făcut cu tehnici extrem de rudimentare dar incredibil de eficiente, de la scripeți la macarale, astfel încât te lasă cu semne de întrebare cum a fost cu putință crearea acestora:


4. The Mirror (1975) – regie Andrei Tarkovsky
Un maestru al cinematografiei lente, provocatoare, meditative, Tarkovsky s-a folosit la maxim de această tehnică în multe din producțiile sale, dar poate nici una nu a avut un impact emoțional atât de puternic precum scena de final a filmului The Mirror:

5. The Passenger (1975) – regie Michelangelo Antonioni
Scena din The Passenger rămâne memorabilă grație acelui element de mister, în ceea ce privește executarea ei. Scena începe cu personajul lui Jack Nicholson, urmărit de cameră în timp ce acesta se întinde pe pat, pentru ca apoi, încet, încet, imaginea să se fixeze spre exteriorul clădirii, camera trecând printr-un grilaj de fier, pentru a face un ocol de 360 de grade și a reveni înapoi în cameră, mintea noastră încercând în tot acest timp să conceapă cum este posibil să execuți această filmare:

6. The Shining (1980) – regie Stanley Kubrick
Mai să uit de această scenă din clasicul horror The Shining, în care un tânăr Danny Torrance se dă cu tricicleta pe holurile pustii ale hotelului. Măiestria scenei constă în faptul că este printre primele scene filmate cu un Steadycam, operat chiar de creatorul sistemului însăși, Garret Brown. Sunetul pe care tricicleta îl face, în special când trece peste covoare, este un lucru neplănuit, de care echipa și-a dat seama abia la procesul de montaj, astfel contribuind decisiv la o atmosferă și așa deosebit de apăsătoare. Iar cum Kubrick iubește aceste tipuri de filmări, fapt dovedit și de intro-ul lui A Clockwork Orange, era și natural să regăsim o astfel de scenă în ceea ce mulți consideră a fi filmul de căpătâi al horrorului psihologic:

7. Goodfellas (1990) – regie Martin Scorsese
Una dintre cele mai bune scene long-take filmate vreodată, aparține filmului Goodfellas, inegalabila capodoperă a lui Martin Scorsese, și îl urmărește pe Henry Hill, personajul principal, în timp ce aceste își conduce iubita prin întreg clubul Copacabana, de la intrarea secundară, prin holurile de serviciu, prin bucătărie până, în cele din urmă, la cel mai bun loc din casă. Pe tot parcursul călătoriei, Henry interacționează cu regularii, cu stafful și mai cu toată lumea, împărțind bancnote tuturor, spre stupefacția logodnicei sale:

8. Hard Boiled (1992) – regie John Woo
John Woo este, fără îndoială, unul dintre cei mai emblematici regizori chinezi, și unul dintre cei mai prolifici regizori de filme de acțiune. Filmele sale deseori au o tentă de „balet prin gloanțe”, Hard Boiled întruchipând cel mai bine această filozofie. În scena respectivă, detectivul jucat de Chow Yun Fat, alături de partenerul său, curăță etaje întregi ale unui spital infestat cu diverși reprobați, într-o scenă de aproape trei minute. Acțiunea începe la un etaj, după care se mută într-un lift unde personajele sporovăiesc pentru 20 de secunde și apoi o iau de la capăt. Lucru mai puțin știut este că în acele 20 de secunde, echipa de producție a curățat complet etajul, iar scena s-a filmat în aceeași locație:

9. Snake Eyes (1998) – regie Brian de Palma
Într-o carieră atât de prolifică precum ce-a a lui Brian de Palma, imposibil să nu găsești implementat acest procedeu de „long-take”, dar cu toate că avem Bonfire of Vanities cu scena lungă focalizată pe personajul lui Bruce Willis, niciunde nu i-a ieșit mai bine ca în Snake Eyes, thrillerul cu mereu surprinzătorul Nicholas Cage:

10. Panic Room (2002) – regie David Fincher
Chiar dacă Panic Room nu este cea mai bună peliculă a lui Fincher, ce a făcut aici sfidează orice logică a spațiului. Camera trece prin pereți, balustrade, găuri de chei, mânere de căni, pentru a urmări efortul spărgătorilor de a intra în casa protagonistei. Este o secvență imersivă, halucinantă, generatoare de panică:

11. Oldboy (2003) – regie Chan-wook Park
Oldboy este și va rămâne un film de referință al cinematografiei Coreei de Sud. Personajul lui Min Sik-choi trăiește un coșmar, deoarece a fost răpit de mic și ținut închis fără nici o explicație, pentru a-i fi dat drumu sporadic în lume pentru a îndeplini diverse misiuni bizare. În scena de față, probabil cea mai cunoscută scenă de acțiune din vreun film, emulată și imitată de zeci de ori, dar niciodată întrecută, acesta se vede pus față în față cu zeci de atacatori înarmați, într-un coridor strâmt. Ce urmează este o luptă surdă, istovitoare, lucru care reiese clar din mișcările de la final ale participanților, dar și o scenă pe care cu greu o vei putea uita după prima vizionare:

12. Shaun of the Dead (2004) – regie Edgar Wright
Două scene identice ca format, dar care spun o poveste atât de diferită în comedia horror a lui Edgar Wright, despre un vânzător banal care devine supraviețuitor al apocalipsei zombie. Cele două scene se întâmplă în puncte diferite ale filmului, cu prima prevestind în mod ingenios coșmarul ce va urma:

13. The Protector (2005) – regie Prachya Pinkaew
Acest film apărut în timpul boom-ului filmelor thailandeze de acțiune, filme popularizate de duetul Tony Jaa și Prachya Pinkaew, s-a încăpățânat timp de trei săptămâni să ne prezinte una dintre cele mai curate execuții în ce privește includerea unei astfel de scene într-un film de acțiune. Aflat într-o misiune în Australia de a-și salva prietenul elefant, personajul lui Tony Jaa descinde într-un hotel al unei organizații mafiote, și purcede de a curăța etaje întregi de răufăcători, în timp ce clienții fug îngroziți în toate direcțiile:

14. Children of Men (2006) – regie Alfonso Cuaron
Prima apariția a lui Cuaron pe această listă, surprinde o scenă din filmul Children of Men, de astfel un film plin de scene lungi, dar poate nici una mai de impact ca aceasta. Ce începe ca o călătorie liniștită cu mașina în care personajele sporovăiesc relaxate, se transformă într-o ambuscadă sângeroasă, iar moartea unui personaj ne va turna plumb în stomac:

15. Atonement (2007) – regie Joe Wright
Cu siguranță cea mai bună scenă long-take a anilor 2000, iar faptul că provine dintr-o dramă care nu prea insistă asupra războiului, o face să fie și mai impresionantă. Coregrafia este impecabilă, toi cei aproape 1000 de extra reușind să se miște în unison după îndelungi repetiții. Noi îl urmărim o bună bucată de vreme pe personajul principal, pentru ca în fundal să vedem diferite stadii ale disperării oamenilor prinși pe plaja de la Dunkirk:

16. The Secret in Their Eyes (2009) – regie Juan José Campanella
O scenă fantastică ne provine din acest thriller argentinian mai puțin cunoscut. Ea de deschide cu o privire de ansamblu a unui teren de fotbal, filmat dintr-un elicopter, pentru ca apoi să își facă tranziția în cel mai fluid mod posibil către personajele principale din galerie, iar pe urmă să continue cu o cursă nebună prin tot stadionul, până ce la final, aceștia poposesc în mijlocul meciului de fotbal pe teren. Este o scenă absolut halucinantă, care a luat 3 luni de pregătire, 3 zile de filmare și alte 9 luni de editare:

17. Gravity (2013) – regie Alfonso Cuaron
A doua apariție a lui Cuaron pe această listă dar și cea care te lasă efectiv fără suflu. Scena în cauză este începutul filmului Gravity, în care personajele lui Clooney și Bullock vin în contact cu niște rămășițe spațiale care le pun viața în pericol, iar pe noi spectatorii, ne lasă într-un adevărat șoc. Este o scenă deosebit de lungă și, cu toate că se folosește de efecte speciale și fundal verde, reușește să te lase fără suflare.

18. Birdman (2014) – regie Alejandro G. Iñárritu
Iată-ne ajunși în sfârșit la filmul cu care invariabil 1917 va fi comparat. Și cu toate că Iñárritu oferă o scenă deosebit de spectaculoasă și în The Revenant, cea cu raidul indienilor, nu se compară cu efortul titanic depus la crearea acestei pelicule. Filmul este compus ca un one-shot, și ne povestește o frântură din viața tragică a personajului interpretat de Keaton. Am ales o secvență din acest film și anume cea a traversării NY Square a personajului nostru îmbrăcat fiind doar în chiloți:

19. Kingsman (2014) – regie Matthew Vaughn
Cu toate că trișez un pic cu includerea acestei secvențe deoarece în câteva rânduri ea este întretăiată pentru a ni-l arăta pe personajul lui Samuel Jackson, scena masacrului din biserică o să rămână cu siguranță în istoria filmelor de acțiune drept un long-take extrem de brutal, care se potrivește perfect cu piesa Free Bird a lui Lynryd Skynyrd:

20. True Detective (2014) – sezonul 1, episodul 4
Una dintre cele mai pline de adrenalină scene ale acestui fantastic serial, este cea din episodul 4, Who Goes There, în care Cohle, aflat sub acoperire alături de un gașcă de motocicliști, sparge o casă dintr-o mahala plină de negri. Lucrurile se duc pe apa sâmbetei foarte repede iar Cohle se vede nevoit a-și lua ținta ostatică și a încerca să scape cu viață printr-o ploaie de gloanțe, într-o scena lungă de aproape 10 minute, care efectiv te lasă istovit la final:

21. Creed (2015) – regie Ryan Coogler
Ryan Coogler face uitată scena clasică din Raging Bull, care era probabil numărul unu în ce privește scenele de box din filme, și ne aruncă în ring alături de Creed și adversarul său. Suntem martori pe parcursul a două runde la un adevărat meci de box, la efortul depus de combatanți, tactica folosită, muzica în surdină servind la intensificarea atmosferei, făcând posibilă auzirea fiecărei lovituri și a fiecărui sfat venit de la secunzi:

22. Spectre (2015) – regie Sam Mendes
Încă de când era regizorul seriei 007, Sam Mendes cocheta cu executarea acestor scene lungi iar faptul că îl putea prezenta pe James Bond în toată splendoarea sa – scena în care el pășește elegant pe acoperișul casei fiind de milioane, a fost o ocazie de neratat:

23. Daredevil (2015) – sezonul 1, episodul 2
Wow, asta a fost reacția mea după vizionarea acestei scene! Matt Murdoch aka Daredevil, se află într-o misiune pentru a salva un băiețel din mâinile unor mafioți ruși. Aflat la început de carieră în ale eroismului, acesta este un adevărat test pentru Daredevil de a-și vedea limitele, iar limitele îi vor fi întinse la maxim:

24. Game of Thrones (2016) – sezonul 6 episodul 9
Battle of the Bastards a rămas cunoscut drept unul dintre cele mai costisitoare episoade ale epopeei TV, Game of Thrones. Coregrafia celor două armate este impecabilă și amintește de filmele de odinioară gen Bravehart sau Gladiator, dar scena care o elevează este cea în care Jon Snow se află singur în fața armatei inamice și carnagiul care se desfășoară, deseori cu el în rol principal. This is TV gold:

25. Atomic Blonde (2017) – regie David Leitch
Farmecul acestor tipuri de scene este că face aproape imposibilă substituirea personajului principal cu dublura sa, astfel că acesta va fi cel care se va lupta, va cădea și va suferi, fapt ce i se întâmplă și bravei Charlize Theron în thrillerul de acțiune Atomic Blonde. Scena de față o surprinde încercând să își salveze informatorul german din mâinile unor rusnaci puși pe omor. Ce urmează este o bătaie brutală extrem de lungă, de aproape 10 minute, care începe pe scările blocului și se termină cu o urmărire de mașini pe străzile Berlinului:

26. The Villainess (2017) – regie Byung-gil Jung
Inițial voiam să includ scena de început a filmului Strange Days, debutul regizoral a lui Bigelow, film ce m-a dus cu gândul la Hardcore Henry și al său first person POV, care mi s-a părut prea tăiat ca să poată fi considerat pentru acest articol. Iar apoi brusc, beculețul s-a aprins și m-a dus spre această nestemată coreeană cu a sa extrem de brutală scenă de început filmată din perspectiva protagonistei. În același film ar mai fi o scenă poate și mai bună dar prea scurtă, și anume urmărirea și lupta de pe motociclete, scenă care te lasă cu ochii în soare când vine vorba de cum au făcut-o:

27. 1917 (2020) – regie Sam Mendes
Și iată-ne ajunși la filmul responsabil pentru existența acestui articol, 1917. Las reportajul de mai jos să spună mai multe despre efortul depus pentru ca filmul să se simtă ca un one-shot și dacă ați ajuns aici, vă mulțumesc pentru răbdarea cu care ați parcurs acest articol.

Bonus

Scenele long-take fac casă bună în special cu videoclipurile muzicale iar dacă combini acest lucru cu coreografiile specifice Bolywoodului, rezultatul va fi … neașteptat, așa cum ne atestă acest clip scandalos de bine compus.

Please follow and like us:

No Comments


Leave a Reply

Your email address will not be published Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

RSS
Follow by Email