Recomandare – musai!
Gen: Comedie, S.F., Acțiune
Regie: Edgar Wright
Distribuție: Simon Pegg, Nick Frost, Paddy Considine, Martin Freeman, Eddie Marsan, Rosamund Pike
Durată: 1 h. 49 min.
Rating IMDB: 6.9
Despre: Gary King (Simon Pegg) este un bărbat de 40 de ani rămas blocat într-o adolescență perpetuă, incapabil să treacă peste cel mai bun moment din viața lui: o noapte din 1990 în care a încercat, alături de cei mai buni patru prieteni din copilărie, să cucerească „Traseul de Aur” — un pub-crawl epic de 12 berării din orășelul lor natal, Newton Haven. Obsedat de eșecul de atunci, Gary își manipulează și își minte vechii amicii, ajunși acum adulți responsabili la costume și cravate, pentru a-i convinge să se întoarcă la origini și să încerce din nou imposibilul. În timp ce grupul încearcă să navigheze printre nostalgie, traume neîncheiate, resentimente vechi și frustrările prezentului în drum spre destinația finală — cârciuma The World’s End —, lucrurile iau o turnură complet absurdă. Ceea ce trebuia să fie doar o noapte de beție nostimă se transformă rapid într-o luptă nebună pentru supraviețuirea întregii rase umane.
Rant: The World’s End reprezintă piesa de rezistență și deznodământul glorios al celebrei „Trilogii Cornetto” (Three Flavours Cornetto Trilogy), concepută de maestrul comediei britanice Edgar Wright și scriitorul-actor Simon Pegg. Filmul este o demență la superlativ, o construcție cinematografică de o precizie chirurgicală care adună, rafinează și duce la extrem toate elementele stilistice ce au consacrat operele anterioare (Shaun of the Dead și Hot Fuzz). Dacă primele două titluri atacau genurile zombie movie și buddy-cop action, The World’s End îmbrățișează fără nicio reținere paranoia sci-fi-ului retro cu invazii extraterestre și înlocuitori sintetici ai oamenilor, fără să-și piardă vreun secundă esența umană profundă.
Ca de obicei în universul lui Wright, acțiunea este incredibil de fresh, crisp și ritmată până la perfecțiune. Coregrafiile de luptă sunt de-a dreptul uimitoare pentru o comedie — fluide, brutale, ritmate impecabil pe o coloană sonoră legendară impregnată de britpop-ul anilor ’90 (Primal Scream, Blur, The Stone Roses, Suede). Trio-ul Wright-Pegg-Frost se află la apogeul formei lor artistice, demonstrând o chimie absolut impecabilă. Marea găselniță a filmului rămâne inversația genială de roluri dintre Simon Pegg și Nick Frost: dacă în Shaun of the Dead Pegg era adultul responsabil ancorat în realitate, iar Frost juca rolul leneșului imatur, aici rolurile sunt complet oglindite. Pegg este extraordinar într-o interpretare tragicomică a unui bărbat patetic, dependent și disperat să prindă o iluzie din tinerețe, în timp ce Frost oferă o prestație solidă și extrem de carismatică în rolul corporatistului sobru Andy Knightley.
Distribuția este o adevărată sărbătoare pentru fani, reunind aproape toți colaboratorii de marcă ai trupei (Paddy Considine, Martin Freeman, Eddie Marsan, alături de o apariție memorabilă a lui Pierce Brosnan). Însă adevăratul atu al scenariului este modul în care gestionează Schimbarea de macaz. Arătând acest film unei audiențe neavizate, este o plăcere pură să le observi reacția generală de „WOW!” pe la mijlocul peliculei. Scena din baia celei de-a patra cârciumi (The Toreshredder), când o simplă altercație de adolescenți escaladează brusc într-o luptă viscerală împotriva unor androizi cu fluide albe în loc de sânge, schimbă complet genul filmului într-o fracțiune de secundă.
Dincolo de umorul de cea mai înaltă clasă, de montajul vizual hiper-dinamic specific lui Wright și de râsetele garantate, The World’s End are o inimă neașteptat de întunecată și melancolică. Sub stratul de SF absurd și bătaie la berărie, filmul este un studiu amar despre maturizare, despre groaza de a îmbătrâni, despre dependențe și despre modul nociv în care nostalgia ne poate prinde într-o capcană mentală. Este un film pe care vi-l recomand neapărat, la pachet cu restul acestei trilogii fantastice și originale, ce rămâne una dintre cele mai bune realizări ale comediei moderne. Un titlu absolut esențial.
No Comments