Vive la France îi are în prim-plan pe doi păstori din minunata și izolata națiune Taboulistan — o țară a cărei singură comoară națională, tabbouleh-ul (o delicioasă mâncare din pătrunjel și bulgur, furată pe nedrept de libanezi), nu îi ajută prea mult să iasă din anonimat. Sătul ca nici măcar ONU să nu recunoască existența statului său, dictatorul local — care vorbește o limbă ce seamănă suspect de mult cu româna — decide să ia măsuri drastice. Cum altcumva să atragă atenția întregii lumi dacă nu printr-un atentat terorist? Ținta aleasă: Turnul Eiffel. Zis și făcut! Însă pentru un asemenea scop „nobil” este nevoie de doi voluntari, așa că în scenă intră Muzafar și Ferouz, cei doi păstori simpli care stăteau liniștiți cu caprele.
După un training intensiv în care învață franceza în timp record, celor doi li se dau nume de cod — Yannick și Michel (un gag fabulos când realizăm că e vorba de Yannick Noah și Michel Platini) — și sunt trimiși în misiune. De aici încolo, sărmanii teroriști de ocazie vor trece dintr-o situație absurdă în alta. Peste tot pe unde ajung, localnicii le bat obrazul: „Păi aici nu e Franța!”, fie că sunt în Corsica, Marsilia sau prin Sud-Vest. Până și în capitală li se aruncă un tranșant: „Aici nu e Franța, măi, aici e Parisul!”. O încasează de la toată lumea: ba de la huliganii din Marsilia (pentru că unul dintre ei poartă un tricou cu PSG), ba de la naționaliștii corsicani. Când totul părea pierdut, în cale le apare frumoasa Marianne, o jurnalistă care îi ia sub aripa ei și le arată că Franța înseamnă mult mai mult decât birocrație și oameni morocănoși: înseamnă sate pitorești, peisaje de vis, gastronomie de top și… ménagement la nivel înalt.
Comedia e la tot pasul în acest film! De foarte multă vreme nu am mai râs cu atâta poftă și mă bucur să constat că cinematografia franceză nu și-a pierdut flerul pentru umorul de calitate. Vive la France este genul de producție care pică la fix când vrei să te relaxezi, aducând aminte de vremurile bune ale comediei franțuzești clasice.
No Comments