Sincer, un film care oscilează mai mult ca un bipolar între dramă și comedie, n-are nici un drept să fie atât de captivant. Unde mai pui și elementele de thriller și ai una dintre cele mai neașteptate combinații ale anului. Paul Feig, cel care ne-a adus comedii foarte bune (Bridesmaids, The Heat, The Spy) sau mici catastrofe (Ghostbusters – cel nou, Snatched) a dovedit mereu că știe cum să scoată ce e mai bun de la actrițele care mereu au rol principal în filmele sale. La fel și aici, putem urmări două prestații absolut demențiale venite din partea protagonistelor Lively și Kendrick. Cele două sunt cât se poate de diferite, dar împreună dau dovadă de un chemistry ieșit din comun.
Anna Kendrick – Stephanie, emană o naturalețe pe ecran care cu greu poate fi replicată. Ea este mereu fata de treabă, ușor nesigură pe ea, ce deseori pornește ca underdog-ul poveștii doar pentru a se metamorfoza la final într-un personaj complet diferit. Am putea chiar spune că este type-casted în aceste roluri, foarte rar văzând-o deviind de la asemenea personaje. La fel este și Stephanie în acest film, obiectul glumelor celorlalți părinți de la școala Warfield. O persoană hiper-activă, ea încearcă să facă de toate pentru a-și umple marele gol din viața ei, provocat de moartea soțului și a fratelui ei. Întâlnind-o pe extravaganta și misterioasa Emily, aceasta începe să se simtă atrasă atât de ea cât și de stilul ei de viață. Emily pe de altă parte este definiția cuvântului șic, dar și ea are proprii demoni care o bântuie din trecut. Mai mereu cu plinul făcut la amiază, ea nu scapă o ocazie să mai bea un păhărel de martini. Are și un soț pe cât de chipeș, care o divinizează, pe atât de rămas fără inspirație ca scriitor, iar problemele financiare nu sunt foarte departe. În mijlocul acestei furtuni numită viață personală, Emily dispare subit, fără a lăsa un mesaj, lăsând pe toți siderați și fără cuvinte.
Mă opresc aici cu detaliile despre poveste, pentru că filmul este unul dintre cele mai surprinzătoare văzute de mine în 2018. Scenariul este inteligent, și mereu te lasă să ghicești, cine înșală pe cine și cine este adevăratul suspect în toată această afacere sordidă.
Marea mea problemă cu filmul, este de fapt și lucrul ce îmi place foarte mult la el și anume Anna Kendrick, care nu este niciodată sigură în ce film. Fiecare scenă dramatică este punctată cu o glumă dubioasă, iar acest lucru m-a făcut adesea să mă întreb ce gen de film urmăresc. Este o dramă thriller dar atunci de atâtea momente de comedie, este o comedie dar atunci de ce atâtea momente serioase și tragice? Poate ar fi fost mai bine că nu mă gândesc la asta și doar să mă bucur de film așa cum a fost, o adevărată surpriză. Are și momente de Gone Girl (cu care și poate fi comparat până la un moment dat) are și momente de Diabolique (comparația fiind făcută de Anna Kendrick însăși).
Să nu uit să menționez coloana sonoră fantastică (merge vizionat cu Shazamul pornit). A Simple Favor este un film surprinzător pe care vi-l recomand din tot sufletul.
No Comments