Un thriller excepțional. Demult nu am mai văzut un film care să îmi alunge somnul și să mă țină lipit de monitor. Gyllenhaal face cel mai bun rol al său până acuma (încă nu am văzut Southpaw). Aici, el îl intepretează pe Lou Bloom, un sociopat, cu toate că regizorul a preferat să nu îl eticheteze așa, găsind denumirea redundantă și menționând că problema nu este Lou ci lumea în sine și societatea care consumă toate mizeriile pe care Lou le documentează în film. Revenind la poveste, Lou este un hoț mărunt în căutarea unei slujbe. Asistând din întâmplare la un accident și observând doi cameramani preocupați mai degrabă de filmarea evenimentului decât de acordarea primului ajutor, și aflând că se pot face bani din acest lucru (vânatul de accidente și crime, filmatul și prezentarea lor la canalele de știri), decide să se apuce și el că, de ce nu? Fiind un băiat deștept, își procură o cameră și un scaner de poliție și dă-i bătaie.
Filmul va prezenta cât de departe este dispus Lou, și ca Lou mai toți cei ca el, să meargă pentru a obține cele mai șocante imagini. Această goană după ratinguri pe care o vedem și la canalele autohtone, îi împinge pe oameni să caute numai crimă și violență, să prezinte banale evenimente ca activități criminale doar pentru a atrage o audiență cât mai mare. Filmul atinge problema exact în punctul cel mai sensibil și anume dezumanizarea treptată a celor implicați în asemenea activități.
Noua meserie îi se potrivește ca o mănușă lui Lou, iar după cum ziceam, Jake Gyllenhaal face un rol mare de tot. Și personajele secundare contribuie din plin în a-l contura pe Lou în deplinătatea sociopatiei pe care o manifestă. De la Rick, asistentul acestuia care se va transforma treptat pe parcursul filmului, până la Nina Romina (o Rene Russo în zi de grație și ea) o directoare de știri lipsită de scrupule și prejudecăți, obsedată doar de ratingurile care îi vor salva postul, toți completează acest tablou sumbru și sinistru al realității în care trăiește anti-eroul nostru.
No Comments