Recomandare – merge cu popcorn!
Gen: Dramă, Biografic
Regie: Andrew Dominik
Distribuție: Ana de Armas, Adrien Brody, Bobby Cannavale, Xavier Samuel, Julianne Nicholson
Durată: 2 h. 46 min.
Rating IMDB: 5.5
Despre: Inspirată și adaptată dintr-o carte nu întocmai biografică, Blonde ne prezintă frânturi din viața privată a celebrei actrițe Marylin Monroe, precum și toate chinurile și suferințele pe care aceasta le-a avut de suportat de-a lungul scurtei sale vieți.
Rant: După ce filmul Elvis a făcut furori, în special printr-o prestație de-a dreptul entuziasmantă a tânărului Austin Butler care efectiv s-a pierdut în acest rol, cred că aveam așteptări similare și din partea lui Blonde, filmul celor de la Netflix, în care, la prima vedere, Ana de Armas devine Marylin Monroe și se pierde în acest rol (am auzit drept principală critică la adresa ei faptul că accentul ei cubanez ar fi prea puternic – pe bune?). Dacă s-ar fi mers pe ruta Baz Luhrman și ar fi făcut din acest film un spectacol, poate că ar fi avut mai mult succes (în prezent filmul are ratinguri sub-mediocre și este contestat vehement de critici), dar Blonde nici măcar nu este un biopic ci adaptare a unei cărți scrise de Joyce Carol Oates, care prezintă o versiune ficțională a celebrei actrițe. Și acest lucru pot zice că se simte la tot pasul, fiindu-ne prezentate chinurile prin care aceasta a trecut, o clară contestare a societății misogine a Hollywoodului de atunci, o fabulă anti-avort, dar nicidecum un biopic despre M.M. cu toate că sunt examinați toți cei care i-au făcut rău acesteia.
Filmul în sine este greu de vizionat, nu atât datorită timpului de două ore și patruzeci de minute, ci datorită abuzului constant la care este supusă eroina. De când era mică, pe când era doar Norma Jeane Mortenson, aceasta a fost crescută în umbra teribilă a unei mame instabile psihic (vedem multe forme de abuz de minori) și i s-a instaurat un puternic sentiment de lipsă a unei figuri paterne, fiind deseori acuzată că apariția ei a dus la dispariția acelui tată misterios (despre care tot ce știm este că poate este sau nu Humphrey Bogart). Lipsa unui tată a pus în tânăra Norma o amprentă puternică, aceasta căutând mereu o figură paternă inaccesibilă, subliniată de faptul că tuturor iubiților săi li se adresa cu Daddy. Nici când a crescut mare și s-a transformat în Marylin Monroe, viața ei nu a devenit neapărat mai fericită, și asta vedem de la primul ei interviu unde în loc să spună replicile memorate, a fost pusă capră de un producător libidinos (practică de care Hollywoodul a făcut caz pe față abia odată cu mișcarea #metoo). Fiind văzută doar drept o blondă voluptoasă, filmul face prea puțin efort (câteva replici pe ici pe colo) să ne arate că Marylin avea un coeficient deosebit de ridicat de inteligență. În schimb o vedem goală aproape jumătate de timp, în cealaltă jumătate plângând. Din păcate, creatorii filmului au decis să apeleze la a-i exploata memoria și imaginea, unei persoane la rândul ei exploatată o viață întreagă, într-un ciclu ironic de prost gust.
Totuși filmul excelează la capitolul tehnic, fiind recreate fidel o mulțime de momente iconice din viața lui M. M. Mai trebuie apreciat și efortul Anei de Armas, impecabilă într-un rol extrem de dur. Per total nu prea recomand acest proiect artsy-fartsy, dacă doriți să aflați mai multe despre actriță, sunt sigur că există suficiente documentare competente.
No Comments